Xenia Siminciuc: „Trebuia să demonstrez că mă descurc singură”
De mică, a aflat ce înseamnă să fii discriminată, când era numită „copil orb”. Trebuia să demonstreze că poate să se descurce la fel ca şi alţii, fără a fi dădăcită. Fiecare pas în viaţa sa a devenit o provocare.
Xenia Siminciuc s-a născut cu deficienţe de vedere. În pofida obstacolelor, a învăţat că fiecare provocare o face mai puternică. Astăzi ea ajută persoanele care se confruntă cu probleme similare.
ONG-urile, într-o concurenţă nebună
De mică a visat să facă jurnalism, iar părinţii mereu au fost siguri că acest vis se va realiza. „Mă aşezam la masă, în faţa oglinzii, cu pieptenele în mână pe post de microfon, şi deveneam jurnalista care transmitea ştirile dintr-un studio. Eram ba jurnalista de la BBC, ba de la Euro News”, râde Xenia. Totuşi, la insistenţa părinţilor, a studiat mai întâi limbile moderne. A absolvit specialitatea engleză-germană. Mai târziu, a aplicat la Academia de Administrare Publică, unde a studiat, timp de doi ani, la Economie şi Management. „Îmi era foarte interesant cum este construit sistemul de management al ONG-urilor, al instituţiilor publice”, povesteşte Xenia Siminciuc. De fapt, nu era o simplă curiozitate.
„Mă vedeam, peste 10-15 ani, liderul unei organizaţii care ajută persoanele cu dizabilităţi şi trebuia să aflu cât mai multe despre domeniul dat. Încă lucrez la această idee. Vreau să creez ceva absolut transparent, fără nicio concurenţă. Ştiu că ONG-urile sunt într-o concurenţă nebună între ele şi luptă pentru donatori. Vreau doar să ajut persoanele care au aceleaşi probleme ca şi mine”, remarcă tânăra. Din fragedă copilărie a aflat ce înseamnă să fii discriminată. Mai întâi, la grădiniţă, unde nu era acceptată împreună cu ceilalţi copii. „Părinţii lor se indignau de ce un copil orb, aşa mă numeau, trebuie să frecventeze grădiniţa alături de copiii lor, văzători. Apoi, administraţia şcolii spunea că locul meu este într-o şcoală specială, că nu voi reuşi şi ei nu vor să mă dădăcească”, îşi aminteşte Xenia.
Fiecare pas în viaţa sa a devenit o provocare. „Trebuia să demonstrez că pot să mă descurc singură. Nu am nevoie de condiţii speciale, doar să nu mi se creeze impedimente”, remarcă Siminciuc. A absolvit şcoala în rândul celor mai buni elevi. În paralel, a reuşit să studieze şi pianul. Nici aici nu i-a fost prea uşor. Nimeni nu dorea să-şi ia angajamentul să-i fie profesor, cu excepţia unei singure persoane. La absolvire, administraţia şcolii de muzică a organizat un concert. Spectatorii se şuşoteau că va cânta şi fata cea „oarbă”. Xenia a interpretat „Sonata lunii”, de Ludwig van Beethoven. „Am avut emoţii, dar le-am depăşit, pentru că ştiam că ei trebuie să mă audă şi să înţeleagă faptul că nu sunt inferioară copiilor lor”, povesteşte tânăra. În final, sala a aplaudat în picioare.
Pot spune cu mândrie: cunosc limba română
După cele două specialităţi însuşite, venise timpul să-şi împlinească marele vis – Jurnalismul. A aplicat la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism (ŞSAJ), unde, spre bucuria sa, a fost acceptată. Recunoaşte că, la început, îi era dificil să se descurce. Xenia este vorbitoare de limbă rusă. Până la urmă, aceasta n-a creat niciun impediment în asimilarea cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale. „Aveam în grupă o fată din Transnistria, care nu cunoştea deloc româna. Stăteam alături şi încercam s-o ajut, traducându-i, pe parcursul întregului an, tot ce ne spuneau profesorii. A fost o lecţie bună. Acum pot spune cu mândrie că eu cunosc limba română”, zâmbeşte tânăra jurnalistă.
În prezent, este coordonator PR al Centrului de Susţinere în Business pentru Nevăzători „ProAbility”. Dar, până a se angaja aici, a muncit şi în alte locuri. A predat engleza, a fost maseză (cu certificat în regulă), a publicat articole în mai multe ziare. „Asta m-a ajutat, într-un anumit moment, să-mi câştig surse de existenţă”, explică Xenia. Angajarea la „ProAbility” a fost o nouă încercare în viaţa sa. A aplicat pentru funcţia de administrator al paginii web. „Deşi nu eram perfectă în utilizarea computerului, am decis, totuşi, să candidez. Oricum, trebuie să învăţăm ceva nou”, consideră Xenia. Imediat ce a fost acceptată, a început să studieze de sine stătător tot ceea ce trebuia să ştie, pentru a se descurca la noul serviciu.
Totuşi, îşi dorea mult să scrie. Astfel, în scurt timp, a devenit manager pe relaţii publice. „Aici pot să îmbin jurnalismul cu relaţiile publice, comunicarea cu clienţii, cu partenerii. Mă simt ca peştele în apă”, spune tânăra. Astăzi este mulţumită de alegerea făcută. Vobeşte cu entuziasm despre munca sa şi despre aportul întregului colectiv în susţinerea persoanelor cu deficienţe de vedere. „Nu doar punem în vânzare lucrările efectuate de aceste persoane, dar oricine poate veni la noi cu orice idee. Suntem disponibili să ascultăm şi să găsim pârghii pentru promovarea acesteia”, relatează Xenia. Viaţa a învăţat-o să nu fugă de provocări, ba chiar a găsit latura lor pozitivă. „Provocările mă fac mai organizată şi mai rezistentă”, afirmă Xenia Siminciuc.
