Viorile lui Tălpălaru

Pavel Tălpălaru este unul dintre cei mai cunoscuţi meşteri de viori din Moldova. Cu diploma de inginer, acesta demonstrează că şi ingineria unei viori e o artă. În atelierul său din Chişinău, meşterul confecţionează şi restaurează instrumente cu coarde. Viorile sale au fost premiate de mai multe ori la concursurile naţionale ale creatorilor de instrumente muzicale.

Deşi lucrează de 15 ani în acest domeniu, Pavel Tălpălaru continuă să persevereze în descoperirea de noi secrete ale meseriei sale. Zeci de viori atârnate pe pereţi, de diverse forme, mărimi, culori, viori electrice, arcuşuri şi chiar un contrabas adus la restaurare – aşa am găsit atelierul meşterului.

«Din muzică nu faci bani…»

Deşi de mic copil cânta la trompetă, Pavel Tălpălaru nu-şi imagina că va deveni lutier (n.r. meşter de instrumente muzicale cu coarde). ‘’Când eram mic, tata m-a dat la şcoala de muzică, ca să nu „umblu brambura”. Cântam la trompetă. Cu timpul mi-a placut, am cântat cu baieţii chiar şi la câteva nunţi şi mi-am zis: vreau să fac muzică. După armată, părinţii, însă, au insistat să mă fac inginer. ”Din muzică nu faci bani”, mi- a spus tata.

A urmat Universitatea Politehnică, dar Pavel nu s-a despărţit de muzică, deoarece a cântat în orchestra universitară. După absolvirea facultăţii el a urmat o despărţire de muzică, lucrând într-un parc de automobile, apoi la o şcoală profesională, mai târziu la Palatul Republicii, ca regizor de sunete.

„În 1991 am mers în România cu un grup de 15 tineri la o întreprindere care producea viori. Era nevoie de un inginer cu studii muzicale ca să-i înveţe pe tineri meseria. Nu ştiam absolut nimic despre viori, dar am acceptat”, îşi aminteşte meşterul călătoria care i-a schimbat destinul. După zece luni a revenit în ţară. Cunoştea deja la perfecţie tehnologia confecţionării unei viori. Iată aşa a început să le confecţioneze.

Prima vioară pe brânză şi zahăr

„Să faci o vioara înseamnă să faci muzică. Am început să confecţionez viori şi am văzut că-mi reuşeşte”, mai spune Tălpălaru. Curios, dar foarte puţini lutieri ştiu să cânte la vioară. Pavel Tălpălaru nu ştie, dar cunoaşte toate subtilităţile instrumentului.

Crearea unei viori este un proces foarte migălos. ‘’Totul se calculează pâna la milimetri. Trebuie să ai simţul exactităţii, dar şi simţul sunetului”, spune maestrul.

Pavel Tălpălaru a devenit şi un mare cunoscător al texturii lemnului. „Nu sunt de acord cu unii meşteri care spun că din gunoi fac o capodoperă. Vioara se confecţionează din lemn special şi scump: brad, paltin de munte şi molid. Lemnul trebuie să se usuce cel puţin opt ani. Când mă pregatesc de un concurs, timp de un an caut lemn, abia după asta mă apuc de treabă», mai spune Tălpălaru.

La o vioară de serie se lucrează aproape 26 de ore, confecţionarea unei viori de maestru însă poate dura şi un an. Pavel Tălpălaru nu-şi cunoaşte cumpărătorii la faţă: ‘’Pâna la urmă, aceasta este o afacere. Vând vioara unei persoane, aceasta, la rândul său, o vinde altuia de două ori mai scump», mai spune Tălpălaru, viorile căruia au ajuns în Bielorusia, Franţa, Germania, Grecia, Vietnam.

«Străinii le cumpără din Moldova, pentru că aici sunt mai ieftine. În Moscova, de exemplu, am văzut o vioară de-a mea la un preţ cu mult mai mare decât cel cu care am vândut-o. I-am spus vânzatorului că e vioara mea, iar el cât pe ce sa mă dea afară, spunând că-i ‘’stric piaţa”», povesteşte lutierul zâmbind. Acum Pavel Tălpălaru se gândeşte la un atelier propriu: ‘’Acest spaţiu îl închiriez, dar nu se ştie unde voi fi mâine. Am trecut prin perioade dificile. Prima mea vioară am vândut-o pe zahăr şi pe brânză, ca să- mi hrănesc familia”, explică meşterul.

Ana RÎMBU