Viaţa ca o rampă de acces

Deşi a descoperit lumea în căruciorul cu rotile, Mariana Morari a absolvit facultatea, lucrează, este voluntară în trei organizaţii neguvernamentale, face dans şi teatru. În anii de şcoală, Mariana a studiat acasă şi a susţinut bacalaureatul la domiciliu. Apoi a absolvit Universitatea Tehnică din Chişinău, Facultatea de industrie uşoară. „Încă din copilărie era foarte activă, îi plăcea să deseneze sau  să se joace cu copiii în curte şi niciodată nu ne-a întrebat de ce nu este ca ceilalţi copii. Părinţii au încurajat-o în permanenţă să studieze”, explică sora ei, Ana Corini.

Voluntară înnăscută

În prezent, Mariana lucrează în cadrul organizaţiei „Keystone” din Moldova şi este voluntară la Centrul comunitar pentru copii şi tineri cu dizabilităţi fizice, dar şi la asociaţiile „Motivaţia” şi „Filocalia”. Ea spune că îşi dedică timpul voluntariatului, pentru că vrea să vadă o schimbare în societate. „Vreau în primul rând să avem o societate mai sensibilă la persoanele cu dizabilităţi”. În această vară a fost voluntară la Tabăra de Vară pentru copii, organizată de asociaţia „Filocalia”. „Am avut ocupaţii foarte interesante, de exemplu, olăritul, desenul pe sticlă, lemnăria. Mie cel mai mult mi-a plăcut să fac tablouri cu flori din piele naturală”, ne povesteşte Mariana.

Voluntariatul Marianei a fost previzibil. Sora ei spune că Mariana e o mare altruistă. „Întotdeauna îi ajută pe ceilalţi. Deseori vizitează orfelinate, face felicitări pentru oamenii bolnavi, e optimistă, pozitivă şi uneori ea este cea care ne încurajează pe noi când avem o problemă”, povesteşte Ana.

Marcela Canţâr, cea mai apropiată prietenă a Marianei, spune că o cunoaşte de 10 ani şi tot de atâta timp o apreciază pentru perseverenţa sa. „Este ambiţioasă, doreşte întotdeauna să se implice. Niciodată nu stă pe loc, tot timpul este plecată undeva, la teatru, la cinema ori e antrenată în activităţile diferitor organizaţii”, spune Marcela.

În fiecare an la centrul comunitar vin voluntari din alte state europene. Mariana are rolul de formator şi moderează sesiunile de comunicare cu persoanele cu dizabilităţi. „Are simţul umorului, e mereu cu zâmbetul pe faţă şi cunoaşte foarte bine engleza. La centru, dar şi în cercul de religie de la biserica Sf. Dumitru, Mariana traduce discuţiile din română în engleză pentru voluntarii internaţionali”, mai spune Natalia.

Centrul pentru tinerii cu dizabilităţi promovează dansul, ca un limbaj care poate fi înţeles de oricine. Voluntarii cred că astfel e mult mai uşor să ajungi la inima şi conştiinţa unui om. Mariana a acceptat să participe cu anumite dansuri la diverse evenimente. „Este perseverentă şi când avem repeţii, ea repetă toate mişcările până îi reuşeşte”, spune colegul şi partenerul ei de dans, Dumitru Focşa.

Mariana a participat, în primăvara anului 2011, la activităţile proiectului „Hai, Moldova!”. A mers în parcul Valea Morilor, unde a făcut curăţenie alături de ceilalţi voluntari. „Ni s-au dat haine şi mănuşi şi am plecat să facem curăţenie. Din păcate, locurile care erau accesibile pentru persoanele cu dizabilităţi au fost deja curăţate, dar până la urmă am găsit de muncă şi a fost foarte vesel”, povesteşte Mariana.

Împotriva barierelor

Parcul nu este singurul loc unde Mariana se deplasează cu dificultate. Lipsa balustradelor şi a rampelor de acces în instituţiile publice este deja o problemă cunoscută. „Rampele din oraşul nostru nu sunt deloc accesibile pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru că sunt prea abrupte”, spune Mariana, adăugând că nu doar accesul fizic în instituţii e un obstacol, ci şi accesul la înţelegerea unor funcţionari. Când era în căutarea unui loc de muncă, spune că Angeţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă nu a dorit să o înregistreze. După multe dispute şi cu ajutorul unui avocat, Mariana totuşi a fost înregistrată, iar în scurt timp şi-a găsit şi de lucru. Ea apreciază şi troleibuzele noi, care oferă acces persoanelor cu disabilităţi, amintindu-şi că în studenţie mama sa o aştepta de la lecţii să o ducă pe jos acasă, căci nu puteau intra în transportul public.
De curând, Mariana a fost invitată  la nunta unei colege în calitate de vornicică. Este prima oară când primeşte o astfel de invitaţie. E o experienţă nouă, unde Mariana va fi aceeaşi: cea care preţuieşte viaţa şi o trăieşte din plin.

Mihaela CORCINSCHI, ŞSAJ