Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Valeriu Buev: Nimic, în afară…

Valeriu Buev: Nimic, în afară de artă

Dacă te uiţi atent o vreme la „21 de portocale”, poţi să vezi cum acestea sar peste rama tabloului şi se strivesc de podea. Şi apoi, treci, inevitabil, cu gândul la poveşti. Este cazul mai tuturor lucrărilor pictorului Valeriu Buev.

Artistul Valeriu Buev şi-a început cariera profesională în 1979 la Editura „Ştiinţa”. În anii 1980-1991, este ilustrator şi designer la Editura „Cartea Moldovenească”. În acest răstimp, a ilustrat peste 300 de cărţi. Din 1991 devine pictor independent, iar în 2006 publică prima carte de nuvele şi poeme.

Nu există inspiraţie, doar muncă

Buev nu crede că un pictor trebuie să aştepte momentul de inspiraţie. „Dacă eşti profesionist, fii bun şi ocupă-te de munca ta. Atât”, spune artistul. În opinia sa, toate discuţiile despre inspiraţie sunt fiţe, „sunt nimic, un fel de zgomot de dragul zgomotului. De aceea, spun că inspiraţie nu există. Uneori, se întâmplă să ai o stare bună, să ai o bună dispoziţie, dar toate să ţi se scurgă printre degete. Toată ziua se duce pe apa sâmbetei. În alte zile, exact invers, te trezeşti dimineaţa cu dureri de cap, şi nu eşti bine, şi timpul e aiurea, dar lucrurile îţi reuşesc. Ceea ce vreau să spun e că nu există niciun fel de reguli în privinţa aceasta”, precizează pictorul.

Apoi, Valeriu Buev nu crede nici în „sindromul artistului care suferă”. „Cum poate să te ajute suferinţa? Dacă ţi se întâmplă ceva cu adevărat rău, e prea puţin probabil că vei reuşi să creezi ceva, mai ales dacă e o întâmplare recentă. Sunt o persoană foarte pragmatică, cu picioarele pe pământ, aşa că astfel de lucruri nu merg în cazul meu”, adaugă Buev.

593-valeriu-buev2Arta, ca un drog

Îmi spune că se ocupă de artă pentru că nu ştie să facă nimic altceva. A studiat doi ani la Facultatea de Limbi Străine, dar şi-a dat seama la timp că nu-şi doreşte să fie profesor de engleză. A plecat, şi de atunci nu a mai făcut nimic altceva în afară de artă: „Dacă mi se ia asta, pot sta cel mult trei zile fără. Apoi, mă sui pe pereţi”.

Nu are o singură lucrare la care să ţină în mod deosebit, „pot, pur şi simplu, să sortez cele aproximativ 10% pentru care nu mi-e deloc ruşine şi mai sus de asta n-am să sar niciodată, înţelegeţi? Oricum, există o barieră mai sus de care nu poţi sări. Celelalte, cum să spun? Lui Mozart îi reuşea totul bine, dar pentru ceilalţi maeştri, inclusiv din film, literatură, întotdeauna există o balanţă cu „mai mult sau mai puţin”. Şi apoi, asta devine clar odată cu trecerea timpului. Cu unele lucrări se întâmplă să ai senzaţia că ai dat tot ce puteai din tine şi, dacă le revezi după o vreme, îţi spui: „Dumnezeule, oare chiar eu am făcut acest gunoi?”, povesteşte zâmbind. Apoi completează: „Nu foarte des, dar există şi astfel de momente. Până la urmă, în artă totul e subiectiv”.

Pe pereți – covoare

Nu îi place să fie deranjat atunci când se află în proces de creaţie. Apreciază materialele bune şi rezervele de materiale şi se bucură, mai ales, de un loc doar al său, care îi este, artistic, confortabil.

Dacă ar lua totul de la început, se destăinuie că ar alege o altă cale, spre uimirea mea. Apoi, ezită: „Aşa cum nu am trăit o altă viaţă… Deşi… nu, totuşi aş alege altceva, probabil”.

Ceea ce-şi doreşte, în mod deosebit, este ca oamenilor de la noi să le pese mai mult de artă. „În Europa, fiecare a doua persoană se interesează de artă, are gusturi specifice, poate purta o discuţie pe marginea acestui subiect, la noi, însă, abia dacă o persoană dintr-o sută ar putea-o face. Iar când mergi în ospeţie, vezi atârnate pe pereţi covoare, nu artă. Asta trebuie schimbat, dar e o cale prea lungă”, conchide Buev.
În perioada 1 noiembrie – 31 decembrie 2016, Alianţa Franceză din Moldova găzduieşte expoziţia personală a artistului Valeriu Buev.