Universurile lui Doru Ciocanu

Copiii roiesc în jurul lui. Aşa cum albinele roiesc în stup sau cuvintele în cărţi. Sau gândurile, pentru că „la început a fost gândul. Şi abia apoi Cuvântul. Şi mult mai târziu Cuvântul scris”. Aşa spune „Dicţionar Auafed 2” al lui Doru Ciocanu.

Doru e la Librăria din Centru. E vineri în Chişinău şi în multe alte spaţii de pe planetă. Doru poartă un tricou negru cu inscripţia „Basarabia, pământ românesc”, pantaloni şi pantofi tot negri, ochelari fără ramă şi un zâmbet larg. S-a luat de la cărţi, mă gândesc. Se lansează „Sus la Codru”, carte semnată de tatăl său, Aurel Ciocanu.

Un geamantan cu cărţi spre Canada

De altfel, s-a apucat să scrie pentru că asta a văzut Doru că se făcea la el prin casă, atunci când era mic. „Tata citea cărţi, şi eu citeam, el scria cărţi, şi eu am început să scriu”. Să fi fost prin clasa a I-a, a II-a când a făcut primii paşi în scris. Mai întâi au fost poeziile pentru copii, şi, după asta, ceva mai târziu, proza de anticipaţie, de care se ocupă până azi.

A crescut cu ceea ce se edita la acea vreme în Moldova. Asta înseamnă că nu prea avea acces la cărţile editate în România. „Citeam ceea ce se edita în Moldova, deşi am avut şi multe cărţi editate în limba română şi am şi citit şi din acele cărţi. Cel mai mult mi-a plăcut proza de anticipaţie, din ea m-am inspirat şi am început şi eu să scriu în acelaşi stil”, spune Doru. Acum citeşte şi reciteşte cu foarte multă plăcere scriitorii latinoamericani. Nu uită şi de prozatorii noştri. Dovadă: „Venind din Canada pentru o lună, după o perioadă de cinci ani lipsiţi, mi-am luat un geamantan de cărţi de autorii noştri şi pentru vreo câteva luni înainte am ce citi”.

„…să nu se creadă mai importanţi decât Universul”

Cele două cărţi scrise una în acest an, şi alta – anul trecut au prins viaţă la lucru. „Am o slujbă care îmi permite să am mult timp liber şi, ca să nu stau cu ochii-n pod, am pus mâna pe pix. Rezultatul sunt aceste cărţi: Dicţionar Auafed 2 şi Dicţionar Auafed 3, pentru care nu m-am chinuit să găsesc alt titlu, pur şi simplu, i-am schimbat cifra”, spune autorul cu o urmă de zâmbet pe faţă.

În primul rând, vor să spună că Universul este atât de mare, încât noi suntem mai mici decât un fir de nisip pe o plajă braziliană, că pământul nostru este infim, şi minuscul, „şi unii oameni poate ar trebui să ţină minte lucrul acesta, ca să nu se creadă mai importanţi decât Universul”. Şi apoi, „tot ce se întâmplă în Univers, se întâmplă cu un rost, se întâmplă pentru că urma să se întâmple”, asta e cu cărţile semnate de Doru Ciocanu, relevă el.

Ideile pentru scris i-au venit din spaţiu, „ele circulă în stare liberă şi au existat de la începutul Universului, de acum 14 miliarde de ani. Toate ideile care trec prin cap oricărui om sau extraterestru există de mult şi noi urmează doar să le captăm. Unii le captează mai uşor, alţii mai greu, alţii deloc”, adaugă scriitorul.

Simţul memoriei

Totuşi, multe lucruri nu doar se iau aşa, din spaţiu, ci se învaţă. „Învăţăm în fiecare zi de la oameni, unul de la altul, învăţăm de la copii, ei ne dau lecţii la tot pasul şi ar trebui să ţinem seama de acestea, pentru că copiii sunt năzdrăvani şi ţin minte mult mai multe decât noi. De exemplu, ţin minte şi ceea ce au trăit înainte de a se naşte. Spiritele lor sunt inocente şi sunt mult mai cunoscătoare de adevăr decât noi. Noi, trăind într-o societate cu anumite reguli, începem să uităm încetul cu încetul sensul pe care ni l-a dat Dumnezeu”, crede autorul. Doru adaugă că ar fi bine ca scriitorii să rămână copii mici, deşi, „din păcate, cu toţii creştem. Revenim în copilărie uneori nu doar cu gândul, dar şi cu faptele şi atunci lumea înconjurătoare zâmbeşte. Fiecare dintre noi ar vrea cu siguranţă să devină copilul de altădată, copilul care a fost”, spune nostalgic Doru.

Poate reţeta pentru reîntoarcere este să scrii, să scrii pentru tine. „Dacă te orientezi spre un anume grup-ţintă, la cititorul tău posibil, începi să scrii trăsnăi, şi dacă te orientezi spre cititorul de masă, scrii banalităţi. Dacă scrii din suflet, găseşti”, încheie Doru. Şi copiii şi-l recapătă în mijlocul librăriei.