Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Teatrul vieţii actorului Ion Ungureanu

Teatrul vieţii actorului Ion Ungureanu

La 75 de ani, actorul, regizorul şi primul ministru al Culturii şi Cultelor din R. Moldova, Ion Ungureanu, a decis să vorbească tuturor despre teatrul vieţii sale. A scris o carte despre experienţele prin care a trecut actorul de teatru, dar şi actorul politic Ion Ungureanu şi i-a anunţat apariţia, pe 15 noiembrie, printr-o avanpremieră.

Îşi descrie publicaţia drept biografia unui om care, împreună cu generaţia sa, a avut norocul şi nenorocul de a trăi în aceste timpuri. „Au fost lucruri dramatice, dar şi lucruri nemaipomenit de înălţătoare. Nu-mi pare rău de viaţa pe care am trăit-o”, se confesează acesta.

În „Teatrul vieţii mele”, actorul vorbeşte despre ceea ce a făcut el ca actor, dar şi despre teatrul altei părţi a vieţii sale, ca om politic, om de stat, aducând mărturii din coridoarele puterii.

Din propria-i experienţă ştie cât de greu este să rămâi integru, atunci când intri în politică, venind din domeniul culturii. Un om politic trebuie să posede anumite calităţi, pe care omul de artă în marea majoritate a cazurilor nu le are, este convins Ungureanu. „În politică se cere să ai piele de rinocer şi idealuri de romantic. Din păcate, când ajungi acolo, devii foarte vulnerabil. Este ca la box, nu există lovituri care să te mângâie, toate loviturile sunt ca să te doboare. Nu toţi actorii noştri politici au rezistat acestei lupte. Unii au dat bir cu fugiţii, alţii au fost doborâţi, iar alţii au fost nevoiţi să accepte regulile jocului şi pierderea unor idealuri”, susţine fostul ministru, în perioada căruia au fost deschise zeci de biblioteci de carte românească, cele mai multe teatre, printre care „Eugen Ionesco”, „Ginta Latină”, „Guguţă”, „Satiricus”, a fost restaurat şi redeschis Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, anterior numit „A. Puşkin”.

Cele mai mari satisfacţii i le-a produs teatrul adevărat, în special „Luceafărul”, la baza căruia a stat şi pe care îl defineşte drept teatrul nostru naţional nedeclarat oficial. „El a fost acel moment de cotitură în cultura noastră. Odată cu venirea lui ne-am adus aminte că suntem români, că avem valori româneşti, şi mai ales, nu a fost un teatru sovietic, în primul său deceniu. A fost, cum glumeam noi, teritoriul liber al Moldovei sovietice”, îşi aminteşte actorul, recunoscând că, totodată, acest teatru este nu doar marea sa mândrie, ci şi unul dintre marile sale regrete, deoarece a avut un destin dramatic. “În loc să crească, a fost îngropat”, spune cu tristeţe Ungureanu.

Părintele Arhimandrit Mitrofor Andrei Caramălău, stareţul Mănăstirii Sfântul Apostol Andrei de la Durleşti, delegat al Înalt Preasfinţitului Petru, Mitropolit al Basarabiei, a amintit că Ion Ungureanu este nu doar un om cu demnitate naţională, ci şi un om cu o adevărată verticalitate spirituală românească în apărarea intereselor bisericii şi ale neamului nostru. „Aţi fost, sunteţi şi veţi rămâne un apologet al Mitropoliei Basarabiei şi al Patriarhiei Române în acest spaţiu românesc. În 1992, aţi semnat actul de recunoaştere a Mitropoliei Basarabiei, iar în calitate de ministru, în timpul mandatului dvs., au fost redeschise bisericile. Printr-un act al conştiinţei morale, aţi redevenit temelie a bucuriilor noastre”, a declarat părintele Andrei.

Prin anii ’60—’70, Ungureanu, prin mijloacele culturii şi ale artei, a contribuit esenţial la constituirea nucleelor de rezistenţă anticomunistă, iar când s-a constituit mişcarea de eliberare naţională, el a avut un rol deosebit în procesul de revenire la valorile naţionale româneşti, îşi aminteşte Alexandru Moşanu, primul preşedinte al Parlamentului R. Moldova.

Tatiana EŢCO