Taina Cuvintelor lui Tudor Gheorghe

Maestrul Tudor Gheorghe are un cântec ales, de sorginte cerească, pe care îl creează şi-l interpretează cu har de la Dumnezeu. Spirit nobil, chintesenţă a neamului românesc cu tot ce are el mai bun din moşi- strămoşi, cu arta sa oratorică de excepţie, mereu atrage atenţia publicului asupra pericolului care ne paşte, acela de a ne uita, la noi acasă, propria limbă.

Cert este că Maestrul niciodată nu a făcut un spectacol de dragul spectacolului, ca să se afle în treabă, întotdeauna spectacolele sale au fost tematice. Este supărat pe formatorii de conştiinţă şi de limbă, pe redactorii de televiziune şi de radio, care au o mare influenţă asupra tinerilor şi, în loc să zidească, ei strică enorm de mult ceea ce au clădit înaintaşii noştri. Academicianul şi criticul Eugen Simion consideră acest demers interpretativ echivalent cu un “manual electronic de istorie a poeziei româneşti”. Până în 1990 a fost şi o perioadă scurtă când a fost şi interzis şi asta s-a datorat unui spectacol al lui Caragiale. Marele şi mereu actualul Caragiale, care deranjează mereu. Dar a trecut.

Supărat pe miniştri şi politicieni

În opinia sa, frumuseţea folclorului şi a credinţei este marea comoară a românilor. Cutreierând ţara şi lumea în lung şi lat, Tudor Gheorghe îi găseşte pe români, în această perioadă de criză, trişti. Maestrul a mers pe la diverşi miniştri cu diverse proiecte, spunându-le că vrea să facă ceva esenţial. A dorit să facă câteva mii de casete cu spectacolul “Taina Cuvintelor” şi să le trimită la toate grădiniţele din Basarabia, pentru ca acei copii să înveţe poeziile în limba română, însă nu a interesat pe nimeni. Dar Dumnezeu l-a ajutat şi a primit sprijinul unor domni de la Uniunea Europeană. Astfel, fiecare profesor de limba şi literatura română va reuşi să aibă un set de discuri gratuit.

Măria Sa Ţăranul român nu mai e Voievodul satului

Tudor Gheorghe, el însuşi fiu de ţăran, respectă omul de la sat. Din păcate, ţăranul român nu mai este acelaşi om curat sufleteşte, cum era acum jumătate de veac. Omul de la ţară, la fel ca şi cel de la oraş, este sub vremi. Ţăranului român îi lipseşte astăzi esenţialul: credinţa. I-ar plăcea să fie atât de evoluat economic, dar să nu-şi uite rădăcinile, să-şi doinească dorurile. Ultimul său concert, “Mahalaua, mon amour”, început în primăvara lui 2009, tocmai pe muzică lăutărească, muzica mahalalelor noastre, se bazează, începând cu Anton Pann, Zavaidoc, Fărâmiţa Lambru, Romica Puceanu, Ionel Tudorache.

Pompiliu COMSA, www.zonainterzisa.ro


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *