Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Student la actorie în R.…

Student la actorie în R. Moldova

Teatrul este cel mai viu şi organic mod de a reflecta viaţa. Astfel defineşte teatrul tânărul actor Cristian Golovco, student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din R. Moldova. El consideră că profesionismul, suflul tineresc şi, desigur, finanţarea adecvată îi lipsesc unui actor de la noi.

— Ce înseamnă teatrul pentru tine?

— Este un mod de a evolua, e felul în care mă autodepăşesc. Teatrul nu este despre text, e despre emoţia trăită. Aş vrea ca lumea să meargă la teatru ca şi la cinema.
Publicul trebuie provocat să ajungă la teatru, deoarece, până la urmă, piesele reflectă societatea noastră. La un film mănânci popcorn, la un spectacol râzi cu poftă, aceasta e o simplă diferenţă ce defineşte teatrul. (La teatru nu mânca popcorn, că deranjezi.)

— Din ce motiv se merge la teatru, de ce oamenii percep acest lucru ca pe un refugiu?

— Sunt oameni care nu înţeleg ce este teatrul şi deseori asta îi împiedică să meargă la un spectacol. După părerea mea, este mult mai interesant să priveşti o piesă de teatru de mai multe ori decât un film. O piesă de teatru poate fi diferită mai mereu.

Lumea nu prea merge la teatru din motiv că nu ştie cum să se „comporte” şi cu ce se „mănâncă” această artă. Şi totuşi, sunt săli de teatru în permanenţă pline. Fiind student, am acces la orice spectacol şi observ cum spectatorul rusolingv de la noi are această cultură de a merge mai des la teatru decât vorbitorii de limbă română. Cu părere de rău, nu văd spectatorul rusolingv la piesele de teatru în limba română.

— Cât de important este cadrul instituţional pentru teatru?

— Un profesor de curs ne-a spus odată că nu crede în talent, şi aceasta ca să nu ne abatem de la ceea ce-i mai important, de la munca asiduă. Nu te poţi reîntoarce la această meserie şi să afirmi că eşti la fel de talentat. Mulţi studenţi îşi schimbă felul de a se comporta după studiile de actorie, este o schimbare în bine, chiar dacă nimeni nu ar recunoaşte această transformare. Studiile în acest domeniu sunt necesare ca să poţi analiza personajele ce trec prin tine. Venirea mea la facultate înseamnă mai mult muncă asupra mea decât plecarea la un teatru.

Trebuie să dedici mult timp actoriei ca să devii un bun profesionist în acest domeniu. Venind la actorie, habar nu aveam de actori, de cum se joacă. Acum suntem ca o familie, ne ajutăm reciproc ca să realizăm ceea ce ne-am propus – să devenim buni actori. Câteodată suntem atât de entuziasmaţi, încât vrem să rămânem la facultate şi după ora nouă seara. Vara însă e mai greu, trebuie să achităm pentru a intra în Academie ca să ne mai antrenăm. Întrebarea care mă frământă timp de patru ani este: ce fac mai departe?

— Se poate trăi în R. Moldova doar din actorie?

— Din păcate, actorii de la noi sunt prost plătiţi. Mulţi studenţi de la actorie pleacă la radio, televiziune – oriunde, doar nu la teatru, deoarece, cu un salariu de start de 2000 de lei, nu faci faţă. Iar atunci când persistă problema financiară, nu mai rămâne timp pentru perfecţionare.

— Cum e teatrul din România în comparaţie cu cel din R. Moldova?

— Trebuie să recunosc că e superior. Teatrului nostru îi lipseşte suflul tineresc, dorinţa de a experimenta, de a se perfecţiona, un public gata să accepte şi altceva decât comedie şi o finanţare pe măsură.

— Cum ai caracteriza actorii din epoca modernă şi cea contemporană?

— Lumea de atunci era dornică să vadă ceva nou, diferit, să producă piese de teatru profesioniste. Regizorilor şi actorilor de azi le lipseşte acea dorinţă arzătoare. A veni cu ceva nou în actorie şi mai ales a păstra acea noutate este foarte greu. Fiind student, este mai uşor, deoarece încerci de toate; când eşti deja actor, nu mai ai această posibilitate, pentru că eşti presat financiar. Mi-e frică de rutina care, mi se pare, îi macină pe mulţi actori. Profesionismul înseamnă măiestrie. Iar măiestria se dobândeşte permanent, printr-o permanentă perfecţionare. Or, teatrul este despre observaţie, te face mereu activ, cu toate criticile primite.

— De ce crezi că lumea e încă reticentă atunci când vede nuditate într-un spectacol?

— În Occident acest lucru este considerat ceva normal, dar societatea noastră e mai reticentă când vede nudul. Este foarte important să se facă diferenţă între nuditatea frumoasă şi cea urâtă, murdară. Nudul e apreciat altfel decât ar trebui. Regizorii încearcă uneori să epateze cu scene de nud, însă nu e mereu nevoie.

Mai este şi alt aspect – folosim sau nu înjurătura în unele piese de teatru. Mulţi nu acceptă acest lucru, fiindcă aud expresii injurioase zi de zi în stradă. Noi, studenţii de la actorie, insistăm ca textul să fie original pentru a simţi emoţiile adevărate.

— Dar cum ar trebui să fie un critic de artă?

— Critica este benefică atât timp cât este constructivă. Un critic trebuie să aibă abilitatea de a fi obiectiv.

— Ce crezi că îl propulsează pe un actor? Talentul, norocul sau critica de specialitate?

— Actorul continuă să-şi facă munca din deprindere, dar şi din pasiune, nu o poţi face doar pentru bani. Îţi schimbi personalitatea fiind actor, te „alimentezi” văzându-ţi produsul final bine lucrat.

— Ce sfat i-ai da unui tânăr care este la început de cale şi ar dori să devină actor, dar, din cauză că în R. Moldova nu prea se câştigă bani din actorie, alege altceva?

— La Academie vii să-ţi dezvolţi potenţialul, să-ţi schimbi modul de a trăi şi să acorzi mult timp actoriei.

Pentru conformitate, Stela Franţuz