Sergiu Iarovoi, chitaristul Gândul Mâţei: Muzică fără fiţuici şi fără pile

Chitara a devenit pasiunea vieţii sale. Momentul de creaţie îl descrie drept unul de „maximă euforie”. Îl fascinează obiectele vechi, în care „ticăie” un ritm aparte al vieţii. La cinci ani a început să înveţe pianul. În clasa a X-a, a luat pentru prima oară în mână chitara şi nu s-a mai despărţit de ea nici până astăzi. Deşi, pe parcursul anilor, mai multe chitări au trecut prin mâinile sale, a reuşit să rămână fidel corzilor sufletului.

Artistul trebuie să educe o cultură non-nuntă

Deşi a învăţat pianul la şcoala de muzică, Sergiu Iarovoi mărturiseşte că preferă să cânte la chitară. „La pian apeşi pe clape, dar cât de curat este sunetul nu depinde de tine. Când ţin degetul pe coardă, am senzaţia de control. Îmi simt instrumentul”, explică muzicianul. Îşi aminteşte cu zâmbet de chitările din curtea blocului, la una dintre care a cântat şi el. „Erau adunate din bucăţi. Nu ştiu de ce, dar acest fapt m-a impresionat într-un mod deosebit”, relatează chitaristul. Recunoaşte că viaţa de muzician nu este unsă cu miere. „În muzică, nu funcţionează fiţuicile, rugăminţile, pilele. Funcţionează doar talentul şi munca propriu-zisă”, remarcă tânărul. Pe de altă parte, acesta consideră că R. Moldova nu are, deocamdată, capacitatea de a absorbi un material creativ.

„La noi este foarte dezvoltat businessul de nuntă. Când se scrie un cântec, se face astfel încât să fie auzit pe posturile de radio sau tv şi, în mod obligatoriu, să se încadreze şi în formatul cântecelor de nuntă. Însuşi procesul creaţiei a început să dispară. E uşor să dăm vina doar pe public, dar, să fim sinceri cu noi înşine, artistul trebuie să educe o cultură non-nuntă”, remarcă Sergiu. Este tatăl a două fiice, viitorul cărora, de asemenea, îl vede legat de artă. „Probabil, vor continua şi ele calea muzicală, nu neapărat chitara. Alegerea le aparţine”, mărturiseşte tânărul. Totuşi, recunoaşte că, acum ceva timp, era categoric împotriva faptului ca fetele lui să devină muziciene. „Soţia mea a dus-o pe cea mai mare la şcoala de muzică fără acordul meu. A fost decizia ei şi acum înţeleg faptul că a luat decizia corectă. Orice femeie trebuie să aibă acces la frumos”, dezvăluie Sergiu.

Oamenii „bolnavi” de chitară

Pe lângă activitatea sa de chitarist şi compozitor în cadrul trupei „Gândul Mâţei”, Sergiu Iarovoi predă ore de chitară doritorilor. A început această activitate pe când era încă student. Astăzi, spune că ar lăsa această muncă, dar nu poate. „Nu-mi place să stau lungit în pat. Nici să compui non-stop nu poţi. În timpul liber, am ales să predau. Îi ajut pe cei care doresc să însuşească acest instrument, la fel cum am fost şi eu ajutat de alţii, cărora le sunt recunoscător. Acum, transmit sfaturile foştilor mei profesori actualilor mei elevi”, spune Sergiu Iarovoi. Mai mult, „ador chitara şi-mi plac oamenii care-mi împărtăşesc pasiunea, cei care sunt „bolnavi” de acest instrument, la fel ca şi mine”, adaugă acesta.

Totodată, Sergiu consideră că orice om trebuie să facă „ceva al lui. Eu, ca muzician, trebuie să fac un produs muzical, care să-mi aparţină. În acest mod, oamenilor le este mai uşor să-ţi cunoască lumea interioară”. Compozitorul deja şi-a scris primul album, care va putea fi admirat de fani în circa două luni. „Nu cred că va fi un eveniment super-mega-nu ştiu cum. Nu am nevoie să fiu invitat să cânt la nunţi şi puţin probabil că voi face o prezentare a albumului. Cred că-l voi face cadou celor apropiaţi, iar aceştia, dacă vor considera că este o informaţie interesantă, îi vor anunţa şi pe alţii”, mărturiseşte muzicianul.

Orice obiect are individualitate

Momentul de creaţie Sergiu îl descrie drept unul de „maximă euforie, când îţi doreşti să iei instrumentul în mână şi simţi că eşti în stare să prinzi acel val de sentimente care te copleşesc. Am învăţat să diferenţiez ce note se potrivesc unei anumite stări. Prezint aceste idei colegilor şi, dacă văd o reacţie pozitivă, e un semn că trebuie să continui în direcţia respectivă”, relatează Sergiu. Deşi este condus de corzile inimii, „cântecele se nasc în minte. Chitara dictează şi ea anumite idei. Important e ca atunci când apare un gând, să ai şi o chitară alături”, zâmbeşte muzicianul. Pe lângă pasiunea pentru muzică, Sergiu este pasionat şi de obiectele vechi, observând în fiecare dintre acestea un ritm deosebit al vieţii.

„Îmi plac ceasurile mecanice vechi. Ne rămâne doar să ne mirăm de faptul cum funcţionează acestea. Le repar, încercând să le ofer un pic de individualitate”, îşi explică muzicianul pasiunea. Recent, şi-a cumpărat mobilă veche, spre marea uimire chiar şi a vânzătorului. „Nici el nu înţelegea la ce-mi trebuie. Deşi e ciupită şi nu doar de toate păsările din ograda omului, e deosebită. Îmi place mobila restaurată. Cred că mi se trage de la tatăl meu. Aduna monede vechi, fier de călcat, patefon. Fără să-mi dau seama, m-am molipsit şi eu de această pasiune”, zâmbeşte Sergiu Iarovoi. Cea mai mare fericire a muzicianului este că dragostea sa îi împărtăşeşte pasiunea. „Soţiei mele mereu i-a plăcut ceea ce fac. Este prima care-mi ascultă cântecele noi. Ne sfătuim. Mă susţine foarte mult. E sufletul meu pereche”, ne destăinuie chitaristul.