Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Români sacrificaţi la Cotul Donului

Români sacrificaţi la Cotul Donului

Acum 70 de ani, 150 de mii de ostaşi români au căzut la Cotul Donului. Unul dintre supravieţuitorii Armatei Române a decis să mărturisească adevărul despre cele întâmplate în acea perioadă. Drept rezultat, a apărut cartea “Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”, coordonator Vasile Şoimaru. Tot el a fost cel care a ridicat o cruce în memoria celor decedaţi. Lansarea cărţii respective a avut loc în incinta bibliotecii “Onisifor Ghibu”, în data de 19 noiembrie, când s-au împlinit exact 70 de ani de la marea tragedie de la Cotul Donului. La eveniment au participat istorici, scriitori, artişti, care au făcut referire la date istorice, dar şi-au exprimat şi propriile opinii despre importanţa acestei cărţi pentru urmaşii poporului român.

Chiar şi azi pământul este roşu

Vasile Şoimaru, autorul cărţii “Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”, îşi aminteşte că auzise încă în tinereţe despre această tragedie. Însă doar în 2009 a reuşit să păşească pe acele meleaguri. El mărturiseşte că a simţit tragedia de acum 70 de ani în toată fiinţa sa: “Nu ştiu dacă cineva ar putea exprima în câteva cuvinte ce s-a întâmplat acolo. Tancurile călcau peste sute de cadavre. În trei zile, au murit 150 de mii de ostaşi români”. Un articol ar fi fost insuficient pentru a descrie toată grozăvia de atunci şi astfel a apărut o carte. Orice lansare este o sărbătoare, însă nu şi de data aceasta. După cum remarcă Vasile Şoimaru, lansarea acestei cărţi este o parte componentă a comemorării acelor oameni căzuţi nevinovaţi: “Chiar şi azi pământul este roşu, udat de sângele lor”.

Istoricul Anton Moraru consideră că “această carte ne îndeamnă să studiem istoria şi să cunoaştem toate jertfele care au fost aduse de către poporul român pe altarul libertăţii Basarabiei şi Bucovinei”. Impresionat de filmul “Eroism şi jertfă pe Frontul de Est”, în care Iosif Niculescu, veteran de război în vârstă de 96 de ani, povesteşte despre evenimentele la care a participat nemijlocit, autorul a pornit în căutarea acestuia, pentru a afla cât mai multe detalii. “Mi-a povestit lucruri pe care nu le-aţi auzit până acum. Istoria se scrie pe bază de documente, şi acestea sunt mărturii”, subliniază Vasile Şoimaru. Veteranul n-a putut veni la lansare, deoarece se află în reanimare deja de două săptămâni. “Tare aş vrea să vadă cartea aceasta. Poate ne ajută Dumnezeu şi reuşim”, spune cu speranţă autorul.

Am mers să-l aducem înapoi pe Iisus Hristos

Iosif Niculescu, supravieţuitorul acelui măcel, a explicat motivele apariţiei Armatei Române la Cotul Donului: “Niciodată Armata Română nu şi-a închipuit că va putea cuceri Rusia. Armata Română a fost pe Frontul de Est ca să dezrobească teritoriile româneşti, Basarabia şi Bucovina, şi să-L ducă înapoi pe Iisus Hristos. Preoţii noştri din armată nu reuşeau cu botezul, cu rugăciunile, cu împărtăşania populaţiei, care de douăzeci şi ceva de ani nu mai auzise de Dumnezeu şi de preoţi, fiind împuşcaţi de bolşevici. Asta a fost. Noi am mers acolo să-l aducem înapoi pe Iisus Hristos, nu să le cucerim ţara. Nu avem noi nevoie de ţara lor. Avem ţara noastră, bogată şi frumoasă. Noi ne-am dus să restabilim creştinismul în Rusia bolşevizată”.

După părerea scriitorului Vlad Pohilă, esenţa acestei cărţi este redată chiar pe coperta sa, ideea aparţinându-i pictorului Simion Zamşa, care prezintă un recviem, ceea ce înseamnă slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate, aceasta şi fiind semnificaţia cărţii respective. Ninela Caranfil, artistă emerită a R. Moldova, subliniază importanţa aflării adevărului istoric: “Am trăit o viaţă cu gura închisă şi de douăzeci de ani încercăm să vorbim, încercăm să învăţăm să vorbim, pentru că nu ştiam să ne expunem un gând, o idee. Am învăţat să vorbim, dar a vorbi e puţin. S-au găsit oameni specialişti, cu durere de neam, de istoria noastră, oameni curajoşi care au decis să spună adevărul, să-l scoată din arhivele securiste ca să-l cunoască şi ceilalţi”.

Olga BULAT