Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Roata olarului de la Hogineşti,…

Roata olarului de la Hogineşti, Călăraşi

269-ulcioare1Vasile Goncear a muncit în Italia timp de 12 ani. La începutul anului 2009 a decis să se întoarcă acasă, să-şi găsească rostul aici, unde îi sunt rădăcinile.

Vasile este al cincilea copil în familia Goncear, o familie în care olăritul era o sursă importantă de existenţă, dar şi o plăcere. Tatăl său era un renumit meşter în sat. De mic Vasile îşi ajuta tatăl să sape lutul, să-l aleagă şi să-l modeleze.

„Câteotadă, când nu era tata acasă, mă furişam la roată şi o învârteam până oboseam. La început mai stângaci, apoi lucram din ce în ce mai bine. La o vârstă fragedă, am ajuns să-mi vând primele mele lucrări. Tata a murit împlinit că, în sfârşit, un copil din cei şase îi va continua visul.”

Am plecat, ca mulţi alţi moldoveni, peste hotare

A absolvit Universitatea „Bauman” din Moscova, Facultatea Electromecanică. În Rusia şi-a găsit jumătatea, Angela, originară din Ucraina. Tineri şi neliniştiţi, au plecat în Italia pentru a-şi găsi rostul. „Acolo ne-a fost foarte greu, am lucrat timp de cinci ani în mai multe fabrici din sudul Italiei. Aici s-au născut şi copiii noştri: Marta şi Vasilică.”

Olăritul îi fierbea în sânge

A agonisit suficienţi bani pentru a-şi vedea visul împlinit, să-şi facă o minifabrică de ceramică. Şi-a cumpărat toate instrumentele necesare şi s-a apucat de treabă. „Am angajat cinci oameni şi afacerea mergea ca pe roate. Primeam comenzi de la oameni vestiţi în acea regiune. Făceam totul – de la vase de bucătărie până la ghivece pentru flori şi suvenire.”

În 2009 a venit acasă definitiv. „Ceva m-a tras aici, se vede că nu mi-i dat să prind rădăcini în altă parte.” Şi-a cumpărat o casă şi pământ necesar pentru o fabrică. Doreşte să-şi continue lucrul început în Italia. „Am planuri mari, să construiesc o fabrică de ceramică, în care oamenii din sat să-şi găsească un loc de muncă aici, acasă. Cred că vor lucra circa cincizeci de oameni.”

269-ulcioare2Surse financiare am, dar mă opreşte birocraţia

„În Italia, o ţară străină pentru mine, mi-a fost mai uşor să-mi deschid afacerea. Aici, la noi, formalităţile îţi taie zborul. Au fost perioade când nu puteam folosi lutul de pe pământul cumpărat de mine. Va trebui să lupt mult, dar voi reuşi.”

Până când va fi construcţia gata, el face vase de lut cu soţia. Ea îl ajută în toate. Ştie toate procedurile. „Nici nu e foarte greu, spune ea, fiindcă ne ajută utilajul modern, nu mai este roata cea de picior sau modelarea cu mâna a lutului. Vând aceste vase în satele din apropiere.”

Am planuri mari pentru tinerii din sat

În cadrul acestei fabrici, Vasile vrea să instruiască tinerii, să-i înveţe acest meşteşug. „Doresc să ducem tradiţia mai departe, fiindcă satul nostru era renumit prin această îndeletnicire.”

Directorul muzeului din satul Hogineşti, Tudor Roşca, spune că, din cele mai vechi timpuri, olăritul ocupa un loc de frunte în tradiţia satului. „Acum au mai rămas patru meşteri, care sunt în vârstă. Dacă mor, va pieri emblema satului. De aceea ar fi foarte bine ca Vasile să-şi împlinească visul. Aşa se va păstra această îndeletnicire în satul Hogineşti – meşteşugul se va transmite generaţiei tinere, şi tradiţiile milenare de prelucrare artistică a lutului vor fi cunoscute şi de nepoţii noştri.”

Lilia Zaharia, ŞSAJ