Radu Beligan: Necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României

De 22 de ani nu a mai fost pe la Chişinău. Luni, 30 mai, Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” a găzduit un spectacol inedit al maestrului – “Confesiuni despre viaţă şi artă”. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Primăriei Chişinău.

La 93 de ani, câţi va împlini în decembrie, îşi poate permite să vorbească lumii nu doar despre rolurile sale sau despre personajele pe care le-a jucat, ci şi despre viaţa sa – încărcată de oameni celebri, de vise şi de stele.

Monospectacolul conţine, în primul rând, mărturisiri despre personalităţile care i-au marcat destinul. Autografele primite de la Eugen Ionescu şi de la Salvador Dali constituie dovada că marele actor e de rangul lor şi chiar face parte din lumea acestora.

“Confesiuni despre viaţă şi artă”

“M-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despărţi niciodată de ea. Am trăit aici mult, am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României.”

“George Bernard Shaw a trăit până la vârsta de 94 de ani. Consecvent originalităţii lui, a avut grijă să-şi scrie singur epitaful. În locuinţa lui din Ayot Saint Lawrance […], ghidul mi-a arătat în bibliotecă ciorna acestui epitaf. Sună aşa: “Am ştiut că dacă mă mai învârtesc mult pe aici, o să mi se întâmple şi aşa ceva”.

“Sceptic, sunt împotriva tinerilor aspiranţi. Am constatat că nu prea le place să li se dea sfaturi bătrâneşti. Şi au dreptate. Oscar Wilde spunea că „E o prostie să dai sfaturi, iar să dai sfaturi bune e de-a dreptul catastrofal”.

“Am avut prilejul să-l văd pe Laurence Olivier la premiera lui Othello. Succesul a fost fulminant. Pe tot parcursul reprezentaţiilor, întreaga trupă era vrăjită de interpretarea lui şi o spunea după fiecare spectacol. Într-o seară, însă, interpretarea lui a fost atât de extraordinară – a jucat mai bine decât oricând – încât, la finalul spectacolului, întregul ansamblu se rânduise de-a lungul coridorului care ducea la cabina lui şi-l aplauda frenetic. Olivier a trecut pe lângă ei fâră un cuvânt şi s-a încuiat în cabină. Stupoare! Ce-o fi cu el? Unul din apropiaţi bate la uşă. “Ei, ce s-a întâmplat? Deschide, te rog!” Uşa se deschide. “Nu înţeleg ce s-a întâmplat! Ai fost extraordinar, a fost cea mai mare seară a ta în acest rol!”.

“Ştiu, ştiu, dar tocmai de-asta sunt disperat. Fiindcă nu ştiu cum am făcut, ca să mai pot face şi altă dată”.

“Tolstoi i-a scris odată lui Cehov: “Piesele lui Shakespeare sunt destul de proaste, dar ale dumitale sunt şi mai rele”. În 1933, Fred Astaire dădea prima sa probă în studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. Directorul studioului şi-a notat: “Nu poate juca, cam chelios. Ştie puţin să danseze”. Fred Astaire a păstrat toată viaţa această notiţă deasupra şemineului din faimoasa lui locuinţă din Beverly Hills. Da, nu-i poţi convinge de valoarea ta în artă, decât cu multă trudă!”

“De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că, pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, “să-ţi reziste celula”. Cât priveşte talentul, ea era de părerea lui Chateaubriand, care susţinea că “Talentul nu este altceva decât o îndelungată răbdare”.

“În Armenia, la poalele muntelui Ararat, se află un cimitir în care datele de pe cruci, dintre naştere şi moarte, însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. “Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă”. Dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna cei 6 ani petrecuţi la Teatrul de Comedie.”

“De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea. Într-un colet sosit din SUA, se afla documentul care atesta existenţa stelei care acum îmi poartă numele”.

Pentru conformitate, ZdG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *