Pictorul şi scenograful Adrian Suruceanu: „Contează să ştii ce vrei. În caz contrar, nu se întâmplă nimic”
Gondole parcă suspendate de nori, cer senin care te îneacă în albastrul său proaspăt, sfere enorme care sar asemeni unor mingi de ping-pong, o Veneţie vie, alertă, colorată şi încălzită de soare. Acestea sunt „poveştile” pe care ni le relatează picturile lui Adrian Suruceanu.
Pictorul şi scenograful Adrian Suruceanu s-a îndrăgostit de Veneţia, învăluită de muzică romantică, cu gondolele sale care plutesc de-a lungul caselor aranjate într-o fâşie perfectă. Toate acestea l-au inspirat şi s-au reflectat în noua expoziţie de pictură a artistului, la care a lucrat circa trei ani.
Gondolele care plutesc în aer
„Am fost de trei ori la Veneţia şi de fiecare dată îmi luam o nouă porţie de inspiraţie şi admiraţie pentru locurile frumoase de acolo. Prima dată când am ajuns în acest oraş, era deja seara târziu, însă nici măcar întunericul nu îi ştergea din frumuseţe. Era ca într-o poveste. Aveam impresia că am nimerit într-un platou mare de filmare. Îmi venea să încerc pereţii cu degetul ca să mă asigur că nu sunt butaforii. Eram absolut copleşit. Totul era atât de frumos şi suprarealist, încât voiam să captez fiecare moment, fiecare colţ al acestui oraş care pluteşte pe apă”, îşi aminteşte Adrian Suruceanu, îndreptându-şi amintirile spre acele locuri care l-au marcat atât de mult.
S-a plimbat ore în şir pe străduţele îmbrăcate în liniştea nopţii târzii şi a zăbovit pe podurile ce se arcuiesc deasupra canalelor. Tot atunci i-a venit şi ideea să creeze o colecţie de picturi dedicate acelor locuri. „Mă plimbam ore în şir, ca să savurez din plin toată acea frumuseţe. La un moment dat aveam impresia că gondolele plutesc în aer. Atât de multe erau. Atmosfera Veneţiei am redat-o şi în spectacolul cu Mihai Ţărnă „12 şoapte”, unde, la fel, se simt amprentate impresiile pe care le-am avut la Veneţia”, ne spune Adrian. Cu toate acestea, recunoaşte că mereu nu-i ajungea timp să termine expoziţia de pictură pe această temă şi avea nevoie de un scurt răgaz. „Vara aceasta am avut un mic accident, în urma căruia m-am ales cu piciorul în ghips. Astfel, timp de o lună, am stat mai mult în atelier cu pensula în mână şi am lucrat”, zâmbeşte pictorul, prezentându-ne picturile atârnate pe un perete de un alb imaculat.
„Culoarea este inima picturii”
Adrian Suruceanu s-a născut la 4 martie 1975 la Chişinău. După şcoala de pictură pentru copii din Orhei, intră la Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală” din Chişinău. Ulterior, este admis la Academia de Arte din Chişinău, unde absolveşte în 2002 Facultatea de Scenografie. Realizează scenografia pentru mai mult de 50 de spectacole în teatrele din R. Moldova şi cinci spectacole la Paris. „Un scenograf, în primul rând, este un pictor. De aceea, chiar dacă mă bucuram când eram solicitat să fac scenografii, de fiecare dată reveneam la pensulă”, recunoaşte artistul, în picturile căruia sunt montate obiecte adevărate, unde predomină cerul de un azuriu viu şi infinitul albastru din care, ai impresia, poţi să-ţi tai o felie. „Îmi place cerul. Probabil, e o dorinţă de libertate, pentru că el este absolut. Apoi vin şi alte forme mai rigide, alte volume, alte mesaje”, meditează Suruceanu. De asemenea, el remarcă că un rol primordial într-o pictură sunt culorile folosite: „Culoarea este inima picturii”.
Adrian Suruceanu susţine că pictorul va fi apreciat în momentul în care se va aprecia el pe sine. „În R. Moldova este la fel ca în întreaga lume. Nu sunt pictorii moldoveni mai puţin talentaţi decât ceilalţi. Contează să ştii ce vrei. Tu trebuie să chemi oamenii să te cunoască şi să munceşti mult. În caz contrar, nu se întâmplă nimic”, opinează artistul.
