Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Pensionarii – cei mai aşteptaţi…

Pensionarii – cei mai aşteptaţi voluntari

428-Valentina-CarchelanDiploma primită pentru cel mai experimentat voluntar şi astăzi este păstrată cu grijă nu doar în casa, ci şi în sufletul său. A reuşit să adune în jur alţi voluntari în etate, care să ajute persoane aflate în dificultate. În pofida vârstei, se grăbeşte să vină în ajutorul celor care o cheamă, dar şi al celor cărora le este ruşine să ceară ajutor.

Valentina Carchelan, preşedinta Asociaţiei Veteranilor şi Pensionarilor din Ialoveni, susţine că vârsta „nu poate fi un impediment pentru o viaţă activă”, dar mai ales pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Le sunt alături celor care sunt doar cu puţin mai în vârstă decât ei. Aceştia, la rândul lor, au mai multă încredere în ei şi le este mai simplu să-şi deschidă sufletul celor care au în spate o experineţă de viaţă şi pot, în opinia lor, să le înţeleagă suferinţele.

Sceptici în privinţa „noilor” voluntari

Raionul Ialoveni este singurul din R. Moldova unde, în fiecare sat, este o reţea de voluntari vârstnici. În total, sunt 230 de voluntari. Misiunea acestora e de a preveni sau, dacă nu s-a reuşit, de a soluţiona o problemă apărută la persoanele în etate sau în cazul celor din familii social-vulnerabile care nu pot să le rezolve singuri. „Toţi aceşti oameni se ocupă cu voluntariatul absolut fără vreo remunerare. O fac din inimă. Vârstnicii s-au obişnuit cu acest grup şi îi respectă pe toţi voluntarii”, spune Valentina Carchelan. Femeia recunoaşte că nu i-a fost greu să convingă persoanele în etate că sunt capabile să ajute alţi oameni, aflaţi în dificultate.

Acestea au acceptat şi s-au apucat de muncă. Pe de altă parte, preşedinta Asociaţiei Veteranilor îşi aminteşte că, iniţial, oamenii erau sceptici în privinţa „noilor” voluntari. „Cei care sunt la conducere nu se prea gândesc la bunăstarea cetăţenilor şi oamenii s-au obişnuit că nimic nu se face pe gratis. Astfel, nici în voluntari nu prea aveau încredere. A fost nevoie de ceva timp ca să înţeleagă şi ei că acest grup de oameni nu vrea decât să le întindă o mână de ajutor, fără a le cere ceva în schimb”, mărturiseşte Valentina Carchelan. Au trecut circa şase luni până au căpătat încredere în voluntari, aşteptându-i cu bucurie şi fiind siguri că au pe cine miza în caz de nevoie.

Străinii se gândesc la noi mai mult decât ai noştri

În trecut, actuala preşedintă a Asociaţiei Veteranilor, Ialoveni, a fost profesoară timp de 20 de ani. Recunoaşte că acest fapt a ajutat-o mult în activitatea sa curentă. „E ca şi cum a-i aduna elevii în jurul tău. Trebuie să-i explici fiecăruia ce trebuie să facă şi de ce e nevoie de acest lucru, iar disciplina e cea care poate consolida activităţile”, spune Valentina Carchelan. Mai mult, femeia spune că se ocupă şi cu voluntarii tineri. Astfel, în grupul lor şi-au făcut loc tineri din clasele a V-a – a VI-a. Aceştia împart cu bucurie coletele pe la casele oamenilor social-vulnerabili şi ascultă cu atenţie poveţele voluntarilor experimentaţi.

„Sperăm ca drumul pe care l-am ales să fie urmat şi de alţii. Copiii sunt viitorul nostru, viitorul ţării. De aceea, mă bucur enorm de mult când văd că aceştia vor să ne urmeze. Vin la noi, rugând să fie acceptaţi în rândurile voluntarilor”, spune cu entuziasm preşedintele Asociaţiei Voluntarilor. Pe de altă parte, însă, femeia spune că nu înţelege de ce, timp de nouă ani, de când au decis să facă voluntariat, Ialoveni a rămas până-n prezent unicul raion din ţară care are voluntari vârstnici. „Am organizat diverse seminare, unde am indicat importanţa ca vârstnicii să fie implicaţi în voluntariat, am adus exemple, am creat chiar şi o Şcoală a Voluntarilor, şi nimic. Nu pot înţelege de ce oamenii nu preiau această idee şi nu desfăşoară activitatea acestei şcoli în raioanele lor”, remarcă preşedinta Asociaţiei Veteranilor şi Pensionarilor din Ialoveni.

Valentina Carchelan este nedumerită şi de faptul că oamenii de afaceri din R. Moldova nu sunt interesaţi să ajute pe cei nevoiaşi. Toate proiectele care vin întru susţiunerea acestora sunt finanţate de organizaţii străine. „La noi sunt suficienţi oameni bogaţi care şi-ar permite să întindă o mână de ajutor altor oameni. Ei însă nu fac nimic pentru aceasta. Străinii se gândesc la noi mai mult decât ai noştri şi asta e dureros”, remarcă Valentina Carchelan.