Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Omul care nu ştie să…

Omul care nu ştie să urască

Pe data de 25 iulie, scriitorul Vladimir Beşleagă a împlinit 80 de ani. Cu această ocazie, Muzeul Literaturii Române “M. Kogălniceanu” a organizat expoziţia “Noaptea a treia”, consacrată vieţii şi activităţii scriitorului. La eveniment au participat scriitori, cititori, politicieni şi colegi de studenţie. Vladimir Beşleagă spune zâmbind că viaţa la 80 de ani se deosebeşte de cea de la 20 anume datorită experienţei obţinute în timp: “Eu am trăit epoci diferite: am apucat lumea patriarhală, a căruţei, a mămăligii, pe urmă a venit tractorul, cosmosul… Astăzi trăim în epoca informaticii şi în cea a consumului. Am văzut multe, ca şi cum aş fi trăit o mie de ani”.

„Noaptea a treia”

Omagiatul mărturiseşte că se bucură că a ajuns să vadă cum tinerii pot alege unde să-şi facă studiile, posibilitate pe care el n-a avut-o. Pe de altă parte, “Alţi colegi de-ai mei n-au mai ajuns, sărmanii. Au rămas în cimitirul buchilor slavone”.

Vladimir Beşleagă îşi aminteşte că a avut multe de îndurat în viaţă, dar cu ajutorul Domnului a trecut peste toate: “Până a ajunge la vârsta asta, trebuie să treci prin multe cumpene şi praguri, şi cel puţin de trei ori am simţit că sunt gata, dar o forţă de sus m-a salvat şi am trecut peste toate”.

Cumpene au existat şi în activitatea profesională a scriitorului, dar “cea mai tristă şi cea mai tragică a fost cea din ’71-72, când mi-a fost blocată şi respinsă o carte la care am lucrat foarte mult şi m-am consumat. Această carte mi-a deturnat destinul, evoluţia, creaţia”. Este vorba de cartea “Noaptea a treia”. Pe urmă, însă, a fost publicată cu un alt titlu, “Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine”. Vladimir Beşleagă îşi aminteşte că “acea carte a fost publicată abia în perioada restructurării gorbacioviste”.

Primul, dar nu ultimul “mieunat” în literatură

În anii de studenţie, Beşleagă avea un dicţionar primit în dar de la o vecină, din care seara învăţa cuvinte noi. Când a început să publice cărţi, vecina lui le spunea consătenilor: “Iaca aista a lui Vasile Beşleagă s-a făcut scriitor, dar ştiţi că eu l-am făcut scriitor? Eu i-am dat cartea ceea. Toate cuvintele pe care le scrie el sunt din cartea me”.

Prima carte a scriitorului a apărut în 1956 cu titlul “Zbânţuilă”. Autorul îşi aminteşte că printre primii cui le-a dăruit cartea a fost profesorul său Vasile Coroban, căruia i-a notat pe copertă: “Veneratului meu profesor Vasile Coroban primul meu mieunat în literatură”.

Peste zece ani a apărut cartea despre care criticul literar Ion Simuţ a scris că “este unul dintre primele patru-cinci romane care pot reprezenta convingător literatura basarabeană afară”, iar fostul coleg al scriitorului, lingvistul Anatol Ciobanu, a depistat macrofraze în textul lui: “Are o frază care conţine 417 cuvinte, 45 de propoziţii, spune lingvistul entuziasmat. Aşa ceva doar la Proust poţi întâlni”. Este vorba despre romanul “Zbor frânt”. Ion Simuţ, la rândul său, menţionează: “În complexitatea sintactică a frazei narative… [Vladimir Beşleagă] concurează cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura”.

„Fiecare carte […] este ca o notă la pian”

Prietenii scriitorului spun că Beşleagă nu ştie ce înseamnă invidia, iar ei sunt mândri că-l cunosc personal.

Constantin Cheianu:

„Este singurul om care se poate bucura de succesele altora, singurul om care nu ştie să urască, singurul scriitor de la care aş vrea să iau exemplu şi căruia aş vrea să-i semăn la 80 de ani, dacă va da Dumnezeu să ajung şi eu”.

Eugen Doga:

„Fiecare carte a lui Beşleagă este ca şi o notă la pian. Scoţi o notă şi este ştirbită. La fel de armonioase sunt şi lucrările lui ”.

Vlad Filat:

„Vladimir Beşleagă, pe parcursul timpului, a demonstrat verticalitate şi principialitate şi a demonstrat că şi în Republica Moldova poţi să duci o viaţă bazată pe principii şi valori nu doar la nivel declarativ, ci la nivel de acţiune”.

Scriitorul, la rândul său, zice că, pentru a reuşi să-şi ducă la bun sfârşit toate planurile, ar avea nevoie de încă 80 de ani.

Olga Bulat