Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Oleg Frunză, singurul supravieţuitor al…

Oleg Frunză, singurul supravieţuitor al rezistenţei antisovietice din Basarabia

Platforma Civică Acţiunea 2012 i-a adus un omagiu singurului supravieţuitor al rezistenţei antisovietice din Basarabia, luptătorului de la Orhei Oleg Frunză, care a împlinit 88 de ani.

Potrivit Romanian Global News, în cadrul unei festivităţi desfăşurate la Bacău, Asociaţia Tighina, reprezentată de dr. Alexei Paluţă, i-a oferit eroului român un tricolor, „arma“ pe care Oleg Frunză a folosit-o împotriva ocupanţilor sovietici şi un album cu fotografii din Orhei. De asemenea, alţi membri ai Acţiunii 2012 i-au dăruit sărbătoritului un tricou cu mesajul „Basarabia e România”.

Oleg Frunză a făcut parte dintr-o grupare de rezistenţă antisovietică care a activat la Orhei în perioada 1940—1941. A fost arestat la 17 ani şi condamnat la 10 ani de muncă silnică în lagărul Krasnoiarsk din Siberia.

Asociaţia Tighina, parte componentă a Platformei Civice ACŢIUNEA 2012, este o organizaţie anticomunistă, care are drept obiectiv sprijinirea tinerilor cu posibilităţi materiale reduse, dar cu potenţial intelectual ridicat.

Pe când avea 17 ani, Oleg Frunză a înălţat drapeul românesc pe clădirea NKVD (precursorul KGB) din Orhei, în Basarabia ocupată de ruşi. Oleg, împreună cu alţi colegi de la Liceul Pedagogic, activa într-o organizaţie clandestină naţionalistă: Majadahonda, după numele oraşului spaniol în care luptaseră legionarii români în războiul civil.

Până în decembrie 1940, organizaţia a întreprins mai multe acţiuni subversive împotriva sovieticilor: distribuirea de proclamaţii, realizarea unor înscripţii pe pereţii clădirilor – “Nu credeţi ocupanţilor bolşevici!“, “Căraţi-vă acasă, barbarilor!“, “Moarte ocupanţilor stalinişti!“. Membrii organizaţiei au ajutat comunitatea românească fotografiind aeroporul de la Ciocâlteni şi trimiţând imaginile Statului Major al Armatei Române.

În săptămâna de dinainte de Crăciunul anului 1940, Anatol Gumă, preşedintele organizaţiei “Majadahonda“, a propus o acţiune importantă. Astfel încât, în data de 25 decembrie 1940, pe geamurile Şcolii Medii din Orhei au fost lipite afişe anticomuniste. Apoi a fost arborat tricolorul pe trei dintre cele mai importante clădiri din oraş: pe imobilul care adăpostea sediul NKVD-ului, pe clădirea fostei prefecturi, unde se afla sediul Comitetului de Partid Bolşevic, şi la Primărie.

Oleg Frunză a fost cel care a urcat steagul pe cladirea NKVD, deoarece cunoştea casa respectivă, fiind prieten cu copiii fostului proprietar. În câteva zile, însă, încep arestarile. După jumătate de an de investigaţii, aproape toţi membrii grupului sunt arestaţi. Cei care împliniseră 18 ani sunt executaţi prin împuşcare. Oleg, fiind minor, primeşte o condamnare de 10 ani în lagar.

La încheierea celor zece ani de muncă silnică, a primit o altă sentinţă: domiciliu forţat pe viaţă. “Aceasta însemna că puteam munci, dar nu mi se permitea să am niciun act. Am stat fără paşaport cinci ani, până în 1955, când Hruşciov ne-a eliberat şi ne-au dat un document, dar care nu specifica faptul că sunt cetăţean al Uniunii Sovietice”, spune bărbatul. “Atunci când am luat actele, am decis să plecăm în România, unde s-au refugiat părinţii mei. Nu ştiam adresa lor şi am scris Radiodifuziunii Române, care mi-a răspuns în februarie 1956 şi m-a anunţat că părinţii mei locuiesc în Dej, pe strada Traian. Şi acum păstrez această foaie mică, scrisă în limba rusă”, ne povesteşte Oleg Frunză.

Drumul înapoi acasă nu a fost uşor, Ambasada României la Moscova a refuzat să-l repatrieze, pentru că este din Basarabia. Necunoscând legislaţia sovietică, a fost ajutat de un jurnalist polonez, care i-a explicat ce trebuie să facă.

A stat cam 17 ani la Krasnoiarsk, lagăr în care şi-a cunoscut viitoarea soţie, o lituaniancă. Eliberat de Hruşciov, depăşeşte o serie de obstacole şi se întoarce în ţară, unde reprimeşte cetăţenia română. Ajunge la Bacău, unde se stabileşte cu traiul. Fiul său a fost arhitect – Alexandru Frunză. Nora sa lucrează la Direcţia Muncii.

La cei 88 de ani împliniţi, a primit din partea autorităţilor judeţene o diplomă, un buchet de flori şi o sticlă de şampanie. De la Orhei a venit un delegat care i-a înmânat un drapel românesc, “arma” cu care a luptat contra ocupanţilor sovietici.

www.contrasens.com