Oleg Frunză, singurul supravieţuitor al rezistenţei antisovietice din Basarabia

Platforma Civică Acţiunea 2012 i-a adus un omagiu singurului supravieţuitor al rezistenţei antisovietice din Basarabia, luptătorului de la Orhei Oleg Frunză, care a împlinit 88 de ani.

Potrivit Romanian Global News, în cadrul unei festivităţi desfăşurate la Bacău, Asociaţia Tighina, reprezentată de dr. Alexei Paluţă, i-a oferit eroului român un tricolor, “arma“ pe care Oleg Frunză a folosit-o împotriva ocupanţilor sovietici şi un album cu fotografii din Orhei. De asemenea, alţi membri ai Acţiunii 2012 i-au dăruit sărbătoritului un tricou cu mesajul “Basarabia e România”.

Oleg Frunză a făcut parte dintr-o grupare de rezistenţă antisovietică care a activat la Orhei în perioada 1940—1941. A fost arestat la 17 ani şi condamnat la 10 ani de muncă silnică în lagărul Krasnoiarsk din Siberia.

Asociaţia Tighina, parte componentă a Platformei Civice ACŢIUNEA 2012, este o organizaţie anticomunistă, care are drept obiectiv sprijinirea tinerilor cu posibilităţi materiale reduse, dar cu potenţial intelectual ridicat.

Pe când avea 17 ani, Oleg Frunză a înălţat drapeul românesc pe clădirea NKVD (precursorul KGB) din Orhei, în Basarabia ocupată de ruşi. Oleg, împreună cu alţi colegi de la Liceul Pedagogic, activa într-o organizaţie clandestină naţionalistă: Majadahonda, după numele oraşului spaniol în care luptaseră legionarii români în războiul civil.

Până în decembrie 1940, organizaţia a întreprins mai multe acţiuni subversive împotriva sovieticilor: distribuirea de proclamaţii, realizarea unor înscripţii pe pereţii clădirilor – “Nu credeţi ocupanţilor bolşevici!“, “Căraţi-vă acasă, barbarilor!“, “Moarte ocupanţilor stalinişti!“. Membrii organizaţiei au ajutat comunitatea românească fotografiind aeroporul de la Ciocâlteni şi trimiţând imaginile Statului Major al Armatei Române.

În săptămâna de dinainte de Crăciunul anului 1940, Anatol Gumă, preşedintele organizaţiei “Majadahonda“, a propus o acţiune importantă. Astfel încât, în data de 25 decembrie 1940, pe geamurile Şcolii Medii din Orhei au fost lipite afişe anticomuniste. Apoi a fost arborat tricolorul pe trei dintre cele mai importante clădiri din oraş: pe imobilul care adăpostea sediul NKVD-ului, pe clădirea fostei prefecturi, unde se afla sediul Comitetului de Partid Bolşevic, şi la Primărie.

Oleg Frunză a fost cel care a urcat steagul pe cladirea NKVD, deoarece cunoştea casa respectivă, fiind prieten cu copiii fostului proprietar. În câteva zile, însă, încep arestarile. După jumătate de an de investigaţii, aproape toţi membrii grupului sunt arestaţi. Cei care împliniseră 18 ani sunt executaţi prin împuşcare. Oleg, fiind minor, primeşte o condamnare de 10 ani în lagar.

La încheierea celor zece ani de muncă silnică, a primit o altă sentinţă: domiciliu forţat pe viaţă. “Aceasta însemna că puteam munci, dar nu mi se permitea să am niciun act. Am stat fără paşaport cinci ani, până în 1955, când Hruşciov ne-a eliberat şi ne-au dat un document, dar care nu specifica faptul că sunt cetăţean al Uniunii Sovietice”, spune bărbatul. “Atunci când am luat actele, am decis să plecăm în România, unde s-au refugiat părinţii mei. Nu ştiam adresa lor şi am scris Radiodifuziunii Române, care mi-a răspuns în februarie 1956 şi m-a anunţat că părinţii mei locuiesc în Dej, pe strada Traian. Şi acum păstrez această foaie mică, scrisă în limba rusă”, ne povesteşte Oleg Frunză.

Drumul înapoi acasă nu a fost uşor, Ambasada României la Moscova a refuzat să-l repatrieze, pentru că este din Basarabia. Necunoscând legislaţia sovietică, a fost ajutat de un jurnalist polonez, care i-a explicat ce trebuie să facă.

A stat cam 17 ani la Krasnoiarsk, lagăr în care şi-a cunoscut viitoarea soţie, o lituaniancă. Eliberat de Hruşciov, depăşeşte o serie de obstacole şi se întoarce în ţară, unde reprimeşte cetăţenia română. Ajunge la Bacău, unde se stabileşte cu traiul. Fiul său a fost arhitect – Alexandru Frunză. Nora sa lucrează la Direcţia Muncii.

La cei 88 de ani împliniţi, a primit din partea autorităţilor judeţene o diplomă, un buchet de flori şi o sticlă de şampanie. De la Orhei a venit un delegat care i-a înmânat un drapel românesc, “arma” cu care a luptat contra ocupanţilor sovietici.

www.contrasens.com

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. doina

    Ar fi binevenit ca autoritatile RM sa-l aduca pe dl Frunza in tara macar de sarbatorile noastre nationale daca tin cu adevarat la VALORILE Sfinte. Iata Bravii Stegari ai Neamului Romanesc!
    Tot respectul pentru Dra Domnule Oleg Frunza. Va multumim din suflet.
    Multa, multa sanatate Va dorim si pe viitor.

  2. sveta

    Imi pare foarte rau,dar timpul revenirii taticului meu vitreg la bastina,a expirat..Mine isi va gasi odihna vesnica ,in cavoul familiei din Inima moldovei-Suceava.Totusi pamintul romanesc ,pentru care a suferit atitea injosiri,ii este ultima Gara,si nu Siberia de Giata,care i-a inghitit pe multi din pamintenii nostri..Dumnezeu sa te aiba in paza,o sa-mi lipsesti…si poate ca-mi revii in vis,cu o gluma sau poate un cintec de Jale pentru Tara noastra,dupa spusele poetului-Trecuta prin foc si prin sabie.
    Fiica ta de suflet,vitrega,in vocabularul omenesc,dar uibita de tine si ocrotita poate ca uneori mai mult decit un parinte de singe..

  3. IVU-7

    ANUL 2012:
    DOSARELE RE-INTREGIRII DE LA NISTRU LA TISA ( III / 7 )
    ———————————————————
    Stela Popescu, actriţă, Bucuresti:
    „Nu ştiam să mă îmbrac, eram un băieţoi“
    /nascuta la 21 decembrie 1935,
    satul Slobozia Hodorogea, Basarabia/.

    http://www.adevarul.ro/life/Stela_Popescu-actrita-_-Nu_stiam_sa_ma_imbrac-eram_un_baietoi_0_659934395.html

    Aveam 5 ani. Tata a fost deportat în Siberia în 1940. Ruşii au avut un sistem foarte inteligent de a ocupa Basarabia. Au luat într-o noapte tot ce era intelectual, bărbaţi în special, şi i-au dus direct, în vagoane,
    la Vladivostok.
    Şi au adus în loc tot ce se chema funcţionar rus.
    Şi din clipa aceea, în Basarabia erai obligat să vorbeşti ruseşte. Dar basarabenii nu vorbeau ruseşte, dragii mei. Poate undeva jos, la Balta Albă,
    unde erau lipoveni, poate undeva spre Cernăuţi,
    unde erau influenţaţi de ucraineni.
    Dar la noi, în regiunea Chişinău, Orhei, nu ştiam ruseşte o vorbă. Într-o noapte, dacă aveai treabă undeva, poliţie, primărie, trebuia să înveţi ruseşte. După câţiva ani, toată lumea vorbea ruseşte, n-avea încotro. Mama mea, care era învăţătoare, memora noaptea lecţia în ruseşte şi a doua zi o preda copiilor.

  4. ANDRU

    AMINTIRE VESNICA MARTIRILOR NEAMULUI NOSTRU !
    ———————————————–
    TRAIASCA ROMANIA MARE IN VECHILE HOTARE
    DIN ANUL 1918 DINTRE NISTRU SI TISA !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *