Olarul Adrian Onuţa: „Mâinile au devenit o adevărată minifabrică”

Lutul încălzit şi modelat de mâinile sale se transformă în adevărate opere de artă. Adrian Onuţa este meşterul popular din satul Mireşti, raionul Hânceşti, cunoscut pentru vasele de ceramică pe care le confecţionează cu multă iscusinţă.

Viaţa în R. Moldova poate fi frumoasă şi îndestulată, dacă te dedici lucrului pe care îl faci. A frământat lutul pe toate părţile, şi nu s-a dat bătut până nu a văzut că între palmele sale a început să se contureze arta.

„Până mi-a reuşit primul vas, am stricat circa 1000”

Adrian Onuţa vine dintr-o familie de olari. De mic a fost crescut de bunicul său, care l-a învăţat să învârte roata şi să înţeleagă dispoziţia lutului pe care-l modelează, cu care, la început, doar se juca. „Eram mic şi nu luam în serios ceea ce încerca să mă înveţe bunicul. Era ca o joacă şi o posibilitate în plus de a petrece cât mai mult timp alături de el, în atelierul unde era mereu cald, datorită cuptorului încins. Urmăream cum vasele deveneau aproape transparente, fiind înfierbântate la temperaturi extrem de ridicate”, îşi aminteşte Adrian.

Înainte de moartea bunicului, Adrian i-a promis că va deveni un olar iscusit şi că nu va permite ca tehnica olăritului să fie uitată şi pierdută în timp. „După promisiunea pe care am făcut-o am trecut prin multe încercări, dezamăgiri, ezitări şi de multe ori eram pe punctual de a renunţa. Îmi era greu să pun în funcţiune roata veche a bunicului. Mă durea insuportabil de tare piciorul, spatele şi mâinile. Mă ridicam şi spuneam că nu mai pot, iar dimineaţa intram din nou în atelier şi luam totul de la capăt. Până mi-a reuşit primul vas, am stricat circa 1000”, povesteşte meşterul popular. Cu migală şi dăruire de sine, în mai puţin de cinci ani Adrian a devenit un adevărat maestru în arta olăritului.

„Vreau ca fiecare să aibă un vas confecţionat de mine”

„După ce m-am specializat, totul îmi pare foarte simplu. Mâinile au devenit un fel de minifabrică”, ne spune Adrian. Acum, el are o colecţie impresionantă de vase de toate formele şi dimensiunile. Totodată, în procesul de modelare a obiectelor din lut, meşterul de la Hânceşti şi-a inclus toată familia. Copiii îl ajută la modelat, iar soţia, Dorina, la pictat. Confecţionarea manuală a vaselor de lut are mai multe etape, care necesită multă răbdare: modelarea, arderea, glazurarea şi apoi iarăşi arderea. „Aceste vase sunt foarte rezistente. Ele pot rezista decenii, dar poate chiar şi secole”, susţine meşterul.

Adrian vizitează foarte multe expoziţii naţionale şi internaţionale, unde observă cât de mult este apreciat lucrul manual şi făcut cu dragoste. Oamenii fac coadă la taraba lui. „Indiferent cu câtă marfă m-aş duce, vin acasă fără nimic. Pe lângă vasele pe care le fac într-un mod cu totul special, oamenii mai sunt atraşi şi de preţul accesibil. Vreau ca fiecare să aibă câte un vas confecţionat de mine, de aceea, nu exagerez în preţuri, câteodată ajungând să iau doar cât am cheltuit pentru materiale”, ne spune meşterul.

Lucrul cu lutul este destul de complicat şi e nevoie de multă putere, ne spune olarul. „Mai ales acum, când e atât de cald, lutul se întăreşte şi e greu să-l faci mai elastic, mai ascultător”, explică bărbatul.

Adrian are şi un cântar, ca să folosească cantitatea exactă de lut pentru confecţionarea vaselor. „În tot ce faci e nevoie de exactitate”, explică meşterul popular, care de-a lungul anilor a confecţionat peste 100 de mii de obiecte din ceramică. „În zece zile fac circa 1000 de vase”, adaugă el.

Lista de comenzi nu scade deloc. „Câteodată am impresia că nu le reuşesc pe toate, dar mă mobilizez şi lucrez nopţi la rând. Nu pot să-i dezamăgesc pe oameni”, ne spune meşterul.

Târgul internaţional al meşterilor populari organizat în R. Moldova

Adrian a adunat obiectele vechi care au rămas după moarte bunicului. Vrea să deschidă un muzeu al ceramicii, unde să expună peste 1000 de obiecte unice. De asemenea, olarul a organizat mai multe ateliere de creaţie – pentru copii din toate şcolile din ţară şi pentru turiştii care-i vizitează frecvent atelierul.

„Visez să construiesc în satul Mireşti un parc şi un centru în care va fi organizat anual un târg internaţional al meşterilor populari. Vreau să fac acest centru din banii mei. De aceea, tot ce câştig din vasele pe care le confecţionez strâng pentru centru. Astfel, atunci când cumpără un obiect, omul contribuie şi la construirea centrului”, mărturiseşte meşterul popular.

„În R. Moldova au rămas mai puţin de zece olari. Pentru ca tehnica olăritului şi tradiţiile neamului să nu se piardă, e nevoie de multă muncă şi susţinere reciprocă”, susţine Adrian Oniţa, olarul care nu uită de tradiţii, de promisiuni şi reuşeşte să creeze lucruri cu adevărat unice şi frumoase.