Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   "Numele lor nu trebuie să…

„Numele lor nu trebuie să moară”

Cincizeci de flori dăruite Eugeniei Marin, cincizeci de lumânări aprinse pe scenă şi tot atâţia ani ar fi împlinit Doina Aldea-Teodorovici, pe 15 noiembrie. Bărbaţi la costum, femei elegant îmbrăcate, tineri şi bătrâni, mame cu copii, oameni simpli şi înalţi demnitari au umplut sâmbătă sala Palatului Naţional.

Tot sâmbătă, 15 noiembrie, au fost premiaţi participanţii la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului-Concurs «Două Inimi Gemene». în ultima seară a festivalului, cele câteva sute de persoane prezente în sală au putut să-şi exprime regretul faţă de plecarea din viaţă a Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici printr-un moment de reculegere.

Cu fiecare an, este tot mai greu de organizat acest festival, spune Cristofor, fiul celor care, de 16 ani, sunt prezenţi printre noi datorită muzicii pe care ne-au lăsat-o drept moştenire. „Nu ştiu de ce, dar primim tot mai multe refuzuri, iar unii pur şi simplu nu mai răspund la telefon”, spune Cristi.

Cu toate acestea, ediţia din acest an s-a bucurat de prezenţa celor de la „Studio One” şi „Proconsul”. Liderul trupei româneşti, Bodo, are o însemnătate aparte pentru Cristofor pentru că, după cum a spus acesta, „îmi aminteşte de tata în ceea ce priveşte interpretarea”. Dacă „Proconsul” a ridicat sala în picioare, participanţii din alte ţări i-au înduioşat pe cei prezenţi în sală prin interpretările lor. „Este o minune să auzi ruşii cântându-l pe Eminescu în română”, spune Ludmila Scalnâi, preşedintele Asociaţiei Femeilor.

Eminescu, interpretat de ruşi

Dacă în primele două seri ale concursului publicul s-a putut bucura de piesele celor două inimi gemene, interpretate de participanţi veniţi din zece ţări, în ultima seară, preşedintele juriului, Gheorghe Munteanu, a surprins plăcut publicul când a anunţat că atât premiul mare la categoria copii, cât şi la categoria adulţi au rămas în acest an în Moldova.

Valeria Tarasova şi Ana Cernicova, cele două invingătoare ale festivalului, deşi au muncit mult pentru a putea participa la concurs, nu se aşteptau la Premiul Mare, pentru că în acest an toţi participanţii au fost bine pregătiţi. „Când am cântat prima dată  Iertare, m-au cuprins emoţiile şi mi-au dat lacrimile”, povesteşte Valeria.

Până şi membrilor juriului le-a fost greu să ia o decizie finală. Siaka Amidon, din Nigeria, este pentru prima dată la acest festival şi i-a fost greu să noteze participanţii, deoarece toţi au fost bine pregătiţi. „Am auzit de Doina şi Ion de la un francez, şi din ceea ce mi-a povestit am înţeles că numele lor nu trebuie să moară”, spune nigerianul.

Cu toate că nu cunosc româna, participanţii la concurs spun că piesele lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici cuprind părţi din istoria Moldovei. „Nu este nevoie să cunoşti limba română ca să înţelegi ce oameni mari au fost cei doi şi câtă durere este în muzica lor”, spune Tina Notte din Letonia. Despre festival a auzit în România, la un alt concurs, şi intrigată de numele Aldea-Teodorovici, a rugat pe cineva să-i traducă versurile. La Chişinău a venit pentru prima dată, l-a cântat pe Eminescu pe scena Palatului şi a luat premiul II.

„Piesele lor nu mor”

„Dragostea mişcă oamenii”, spune colega Tinei, Anastasia Ivka. „Prin cântecele lor am aflat multe din istoria voastră. Aveţi oameni frumoşi, ospitalieri şi săritori la nevoie”, spune Anastasia despre oamenii de la Chişinău.

Premianţii festivalului au reuşit să lege prietenii între ei chiar dacă nu vorbeau aceeaşi limbă şi au promis să revină la Chişinău. După fiecare ieşire pe scenă se încurajau unii pe alţii şi discutau ce a fost bine şi ce nu la fiecare dintre ei.

„Piesele lor nu mor, iar prezenţa lui Ion şi Doina se simte prin acestea”, spune câştigătoarea premiului I, Mihaela Tinkova din Bulgaria. în ultima zi la Chişinău, a mers la mormântul lui Ion şi Doina. Loc care a emoţionat-o profund, dar pe care, spune Mihaela, ar fi trebuit să-l viziteze chiar din prima zi.

Despre muzica lui Ion şi Doina, cei prezenţi în sală, chiar dacă erau vorbitori de rusă, au spus că dezarmează oamenii şi îi fac să mediteze la cele mai înălţătoare valori şi sentimente. Maria Ţesliuc, deşi nu înţelege limba română, le înţelege muzica, deoarece „cântecele nu au nevoie de traducere, iar să îi compari pe Ion şi Doina cu altcineva este imposibil”, spune dânsa.

Lacrimi şi sentimente de regret

în fiecare an, participanţii la Festivalul închinat memoriei celor două inimi gemene trezesc sentimente de regret şi nostalgie după cei care nu mai sunt. „Tot timpul îmi dau lacrimile când le ascult piesele şi se trezeşte în noi sângele de român. Aş vrea să ascult din maşină muzica lor dată la maxim, ca să audă toată lumea de pe stradă că nu suntem o ţară de ruşi”, spune Ludmila Savcenco, care împreună cu soţul vin în fiecare an la acest eveniment.

Timp de trei ore, cei prezenţi în sală s-au putut bucura de talentele celor veniţi din Bulgaria, Letonia, Ucrania, Rusia, România, Belarus şi alte ţări. Talente care trebuie susţinute, este de părere Geta Buga, care vine la festival pentru a doua oară.

Alături de bunica Eugenia Marin, Cristi Aldea-Teodorovici a mulţumit tuturor celor care au ajutat la organizarea festivalului, iar pe spectatori i-a invitat şi la următoarele ediţii.
Aşa să fie şi să ne vedem la anul!

Diana LUNGU