Nicu Alifantis: Să nu mă înjuraţi foarte tare

După şase ani lipsă, vineri-seară, 15 aprilie, pe un timp perfect bacovian-lacustrian, cântăreţul român de folk Nicu Alifantis a susţinut, alături de trupa ZAN, un concert aniversar pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Chişinău.

Intitulat „Chanson pour mon amour”, concertul a întrupat piese de pe diferite albume ale artisului, majoritatea fiind urmate de aplauze furtunoase. Totuşi, „punctul culminant” al evenimentului a corelat nu cu o piesă, ci cu o declaraţie. „Aveţi un oraş foarte curat şi verde…”, spuse Nicu Alifantis, mai spre finele concertului, într-o pauză dintre piese. Nici nu reuşise bine să se piardă ecoul acestor vorbe că Dorin Chirtoacă, primarul capitalei, care stătea în penultimul rând din sală, deja era pe scenă cu un buchet de trandafiri albi. Sala a răbufnit în aplauze… şi chicoteli. Acest moment, însă, nu a eclipsat momentele „emoţionale”. Binecunoscutele piese „Ploaie în luna lui marte” pe versurile lui Nichita Stănescu, „Piaţa Romană nr. 9” şi „Ce bine că eşti” au stârnit reacţii pe măsură din partea publicului, astfel încât, Nicu Alifantis a fost „forţat” în repetate rânduri să-şi scoată pălăria şi să i se închine.

A fost concertul aşa cum declara Nicu Alifantis în cadrul conferinţei de presă din ajun că speră să fie?

Cum a fost la ultimul său concert la Chişinău de acum 6 ani?

„Am o amintire mai mult decât frumoasă despre ultima întâlnire avută aici – un public absolut senzaţional, cald, prietenos, receptiv. Şi o conferinţă de presă pe care am lăudat-o peste tot pe unde am avut ocazia, pentru că am venit la o conferinţă de presă care să dureze ceva de ordinul a 15-20 de minute, dar care s-a terminat după o oră jumate. Am fost supus unui tir la care am rezistat cu greu. Am ieşit epuizat de acolo”.

De ce a lipsit 6 ani?

„Pentru că acum s-a născut invitaţia”.

Ce ne-a pregătit pentru concert?

„E un concert special, pentru că anul acesta se împlinesc 15 ani de când eu cu prietenii şi colegii mei de la trupa ZAN convieţuim împreună. Au trecut 15 ani, nu ştiu când au trecut, a plecat totul într-o joacă…”

Ce aşteptări are de la concert?

„Aştept cu mare nerăbdare concertul de mâine. Sunt foarte curios să văd câtă lume va veni. Sunt foarte curios să văd cum va fi primit concertul, pentru că e prima dată când vin cu trupă aici, la Chişinău. Sper din suflet să fie o treabă bună mâine, să fiţi multumiţi, să nu mă înjuraţi foarte tare (zâmbeşte). Şi cel mai tare îmi doresc ca cei care vor pleca mâine de la concert să fie mulţumiţi, să ţină minte măcar un cântecel şi să-şi amintească de mine peste câţiva ani, eventual alţi 6 ani, şi să mă dorească din nou aici”.

De ce  „Chanson pour mon amour”?

„Pur şi simplu pentru că aşa s-a intitulat primul nostru concert de la Sighişoara şi, pentru că omul nu întotdeauna are nişte idei geniale şi nu-i trec prin cap nişte idei salvatoare, nevenindu-mi alt titlu pentru acest concert aniversar, am zis clar că se va chema tot „Chanson pour mon amour”.

De unde vine împătimirea pentru poezie?

„Eu sunt un mare consumator de poezie, de formare din şcoală. Am avut un profesor foarte bun de limbă şi literatură română, care ne-a educat, pe mine şi pe colegii mei, şi ne-a învăţat să citim foarte mult, lucru pentru care îi mulţumesc până în ziua de astăzi. Întâmplarea face că mie mi-a plăcut foarte mult să citesc poezia. La începuturile mele am cochetat cu scrisul de versuri, dar au ieşit lucruri îngrozitor de proaste. Atunci am zis că e păcat – dacă tot fac un cântec, să aiba versurile proaste. Şi aşa am început să fac muzică pe versurile altor poeţi.”

Cum selectează poeziile pe care le cântă?

„Reţeta e foarte simplă. Dacă citeşti o poezie şi, tu ca şi compozitor, ajungi la un numitor comun cu ceea ce simte poetul în acea poezie, atunci lucrurile sunt foarte clare. Ba, mai mult decât atât, orice poezie are deja o muzică a ei în ea, acolo. Atunci e foarte simplu. Dacă lucrurile astea îşi dau mâna, se naşte un cântec.

Mi se întâmplă, chiar, să am poeţi pe care îi citesc cu mare plăcere, pe versurile cărora nu am scris niciun cântec, pentru că nu s-a întâmplat acel declic care e necesar între mine şi poezia lor. Probabil că, la un moment, se va întâmpla sau, pur şi simplu, nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ştie”.

Evenimentul a fost organizat de OWH Studio.

N.C.