Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Nicolae SULAC: "Omul e ca…

Nicolae SULAC: „Omul e ca şi furnica, moare şi nu ia nimica”

Începând cu numărul de astăzi, actorul Gheorghe Grâu va publica săptămânal editoriale şi reportaje pe teme de cultură şi societate în Ziarul de Gardă. Este un început jurnalistic în viaţa lui Gheorghe Grâu, care vine după o lungă şi specială muncă a sa asupra cuvântului scris. În 2004 el a publicat cartea de versuri „Trebuia să mă nasc”, editată la Prut Internaţional, iar în 2010 a apărut a doua sa carte de versuri, „Nimeni în locul tău”, tipărită la „Elikon”, Cluj. Echipa redacţiei ZdG apreciază bunăvoinţa şi interesul actorului de a face publicistică alături de noi. Primul text al lui Gheorghe Grâu la ZdG este un omagiu adus marelui artist Nicolae Sulac, după ce a fost prezent la premiera filmului documentar dedicat cântăreţului.

Reanimare

La 20 ianuarie, la Cinematograful „Odeon”, a fost prezentat singurul film documentar de lungmetraj, „Voi şi Noi”, despre cel mai vestit şi mai iubit interpret de muzică populară de la noi, Nicolae Sulac. La eveniment au fost prezenţi autorii filmului, realizat în regia lui Valeriu Ciurea, alte personalităţi marcante ale culturii, precum şi fosta soţie a lui Nicolae Sulac, Natalia Verban. Regizorul a recunoscut că ideea unui film despre Nicolae Sulac îi venise acum 25 de ani,  atunci când, pentru prima dată, l-a auzit pe artist interpretând Balada „Mioriţa”. „Atunci când l-am ascultat, eram sigur că un film despre Nicolae Sulac ar fi, de fapt, povestea neamului nostru de români basarabeni”, susţine Valeriu Ciurea. Regizorul regretă că nu l-a cunoscut personal pe artist, crezând întotdeauna că mai are timp pentru o întâlnire cu marele rapsod.

Premiera a fost organizată de Uniunea Cineaştilor din Moldova. Un cuvânt de salut şi de încurajare a rostit Eugen Sobor, preşedintele Uniunii Cineştilor, care a remarcat că «… a nins, plouă. Va fi pâine şi sper că şi roade pe tărâmul cinematografic».

Însuraţi cu criza de o habă de vreme, ne înseninăm, totuşi, la suflet şi la chip atunci când ne amintim de rapsodul neamului, marele Nicolae Sulac. De la vlădică până la opincă, ne regăsim în lucrările interpretate cu totală dăruire şi dragoste de aproapele său. Artistul mai mult ne mărturiseşte decât ne cântă, împărtăşindu-ne înţelepciunea de care a dat dovadă pe parcursul întregii sale vieţi: «… că duşmanii vor să mor, parc-aş trăi viaţa lor…», «… omul e ca şi furnica, moare şi nu ia nimica…» etc.

Marcat de o aprigă dorinţă de a deveni cântăreţ de muzică populară, Nicolae Sulac a înfruntat cu mult curaj şi demnitate vitregiile vieţii, împlinindu-şi menirea de rapsod autentic şi, precum Mircea cel Bătrân, apărându-şi «… sărăcia şi nevoile, şi neamul…».

Ca un părinte grijuliu, ne-a lăsat moştenire un tezaur muzical care ne face să ne amintim de noi, cei adevăraţi. A luminat arzând ca lumânarea şi a căzut ca bradul, redându-ne bucuria de a trăi pe acest pământ.
Candelă aprinsă şi apă vie ne eşti, bade Nicolae!

Gheorghe GRÂU,
pentru ZdG