Natalia Golobciuc: „Arta nu este o pâine”

Biju­te­ri­i­le sunt deta­li­ul care ne com­ple­tea­ză ținu­ta, ne fac uni­ci, accentuându-ne fru­mu­se­țea. De aceas­tă păre­re este Nata­lia Golob­ciuc, care a deve­nit cunos­cu­tă pen­tru biju­te­ri­i­le sale excep­țio­na­le, ieși­te din tipa­rul obiec­te­lor sime­tri­ce.

A des­co­pe­rit arta biju­te­ri­i­lor hand­ma­de în urmă cu un dece­niu, când a decis să con­fec­țio­ne­ze ceva unic, colo­rat pen­tru o pri­e­te­nă. „Era învă­ţă­toa­re şi eu eram nedu­me­ri­tă să văd cât de modest și fad se îmbra­că. Așa am decis să-i con­fec­țio­nez un pan­dan­tiv, pen­tru că învă­ță­to­rul este un exem­plu pen­tru cei mici. Anu­me ei și părin­ții tre­zesc dra­gos­tea pen­tru fru­mos și cre­a­ti­vi­ta­tea copi­i­lor”, poves­teș­te Nata­lia, așe­za­tă în antu­ra­jul mai mul­tor cutiu­țe cu măr­ge­lu­țe, flo­ri arti­fi­ci­a­le și dan­te­lu­țe.

Bijuteriile – amprenta personalității

A absol­vit Aca­de­mia de Muzi­că, Tea­tru și Arte Plas­ti­ce, Facul­ta­tea Diri­jor Coral. Tim­pul, însă, i-a ofe­rit o altă isto­rie. Mereu i-a plă­cut să cre­e­ze biju­te­rii, pe care să le poar­te nu doar la oca­zii, ci şi în fie­ca­re zi. „Mereu am fost alt­fel. Eram mai cre­a­ti­vă, mai rebe­lă. Carac­te­rul meu poa­te fi văzut și în biju­te­ri­i­le pe care le meș­te­resc. Evit să fac ceva stan­dard, sime­tric”, zâm­beș­te Nata­lia, amintindu-și de ado­les­cen­ța sa, când își con­fec­țio­na tot felul de acce­so­rii, care ieșeau în evi­den­ță în acei ani gri din peri­oa­da sovi­e­ti­că.

Când a înce­put să facă biju­te­rii, nu s-a gân­dit că va ajun­ge atât de depar­te. Făcea lucră­ri mai mult pen­tru cei dra­gi. Oda­tă, sora i-a foto­gra­fi­at toa­te lucră­ri­le şi le-a pos­tat pe un site de vân­ză­ri din stră­i­nă­ta­te. „După care mi-a spus: vezi cum reac­țio­nea­ză lumea? Uite câţi vor biju­te­ri­i­le tale! Aşa, fără să vreau, am înce­put un busi­ne­ss pe care pur şi sim­plu îl ador. Atun­ci am și înțe­les că nu sunt sin­gu­ra care s-a sătu­rat de lucru­ri bana­le, fără gust, comer­ci­a­li­za­te în maga­zi­ne. Toţi vor ceva care să le schi­țe­ze pro­fi­lul, per­so­na­li­ta­tea. Să fie ca o ampren­tă a tot ce simt și gân­desc”, ne spu­ne cu entu­zi­asm feme­ia.

„Lucrările își găsesc stăpânii”

A învă­țat sin­gu­ră, fără pro­fe­so­ri. „Încer­cam, expe­ri­men­tam, gre­șeam, dar nu cedam. Ori­când lucrez, am emo­ții, pen­tru că vreau să fac ceva bun”, sus­ți­ne Nata­lia. Ea recu­noaș­te că lucrea­ză în func­ție de dis­po­zi­ție, deo­a­re­ce doar așa reu­șeș­te să facă lucră­ri uni­ce. „Când sunt tris­tă, nu lucrez, pen­tru că vreau ca obiec­tul să fie încăr­cat doar cu ener­gie pozi­ti­vă. Mă implic total în tot ce fac, iar des­ti­na­ta­rul sim­te asta. El pri­meş­te ener­gia obiec­tu­lui meș­te­rit”, expli­că Nata­lia. Atun­ci când con­ce­pe mode­le­le de biju­te­rii, se gân­deş­te la per­soa­ne­le care le vor pur­ta, iar întâm­pla­rea face ca, de cele mai mul­te ori, sti­lul acce­so­ri­u­lui să se potri­veas­că cu firea omu­lui. „Mereu mă con­ving că lucră­ri­le își găsesc stă­pâ­nii”, zâm­beș­te meș­te­ri­ța.

Majo­ri­ta­tea mate­ri­a­le­lor cu care lucrea­ză le cum­pă­ră de pes­te hota­re: „Mai bine plă­tesc puțin mai mult, dar sunt sigu­ră că biju­te­ria va fi de bună cali­ta­te”.

Ate­li­e­rul și l-a cre­at chiar în casă. „Locu­in­ța mea este un ate­li­er. Toa­tă fami­lia, copi­ii, soțul și mota­nul se adu­nă în jurul meu atun­ci când lucrez”, zâm­beș­te Nata­lia Golob­ciuc.

Simboluri amprentate în bijuterii

„Arta nu este pâi­ne. Pâi­nea se mănân­că zi de zi, iar biju­te­ri­i­le sunt lucru­ri mai deo­se­bi­te, care au tim­pul lor. Cere­rea cum­pă­ră­to­ru­lui este ca un val. Într-o peri­oa­dă am mult de lucru, în altă peri­oa­dă, e liniș­te. Atun­ci îmi iau un răgaz”, ne spu­ne Nata­lia, tre­când cu mâna prin blă­ni­ța gri a mota­nu­lui coco­țat pe un sca­un. Ea recu­noaș­te că lucrul manu­al e migă­los și com­pli­cat. „Ade­sea spun că nu lucră­ri­le noas­tre sunt scum­pe, ci sala­ri­i­le oame­ni­lor sunt prea mici, încât nu-și per­mit să se alin­te cu lucru­ri fru­moa­se”, zice Nata­lia. Cu toa­te aces­tea, meș­te­ri­ța obser­vă că feme­i­le din Mol­do­va au deve­nit mai sti­la­te, mai sigu­re de fru­mu­se­țea lor. „Dacă, în urmă cu șap­te ani, feme­i­le pe care le întâl­neai pe stra­dă erau îmbră­ca­te în hai­ne de culo­ri sum­bre, cu for­me stric­te, acum mă bucur să le văd mai des­chi­se, mai ele­gan­te, mai împli­ni­te, mai sigu­re, iar o biju­te­rie bună mereu va accen­tua fru­mu­se­țea feme­ii, deli­ca­te­țea ei, ceea ce sim­te ea”, sub­li­ni­a­ză meș­te­ri­ța.

Acum câți­va ani, a obți­nut titlul de meș­ter popu­lar, după ce înce­pu­se să con­fec­țio­ne­ze biju­te­rii cu sim­bo­lu­ri­le noas­tre tra­di­țio­na­le, ușor sti­li­za­te. „Vreau să rea­duc tra­di­ți­i­le noas­tre în via­ța de zi cu zi. Am fost la tot felul de șeză­to­ri, am stu­di­at sem­ni­fi­ca­ția fie­că­rui sim­bol care apa­re pe ie. Așa am înce­put să fac biju­te­rii cu aces­te sim­bo­lu­ri, ținând cont de sem­ni­fi­ca­ția lor. Sunt liniș­ti­tă când știu că meda­li­o­nul, bră­ța­ra sau cer­ce­ii pe care îi fac vor adu­ce doar cli­pe fru­moa­se în via­ța celui care le poar­tă”, con­chi­de Nata­lia.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *