Naiul de lângă inimă
Pasiunea sa a devenit un mod de viaţă, un scop în sine. În timp ce apropiaţii îi spuneau că nu va reuşi, el se îndârjea tot mai mult să-şi vadă visul împlinit. Odată atins, scopul său l-a inspirat să nu se oprească din mers şi să aspire la noi realizări.
Ion Croitoru are 29 de ani şi este originar din satul Colibaşi, Cahul. De mic copil era împătimit de muzică. Şi-ar fi dorit să devină un bun profesionist în domeniu, însă nu a avut această posibilitate. Totuşi, a găsit soluţia ideală să fie aproape de muzică – el făureşte naiuri.
Vibraţia naiului l-a fermecat
Ion este tencuitor, dar pasiunea lui este meşterirea naiurilor. Deşi nu avea idee cum să-şi realizeze visul şi nimeni nu l-a învăţat cum s-o facă, tânărul nu a renunţat să viseze. Pasiunea sa este naiul, pentru că “este un instrument de suflet şi, deseori, când faci o pauză, îl ţii lângă inimă”, explică Ion. Deşi nu avea nici cea mai vagă idee de unde să înceapă, entuziasmul nu l-a părăsit nici pentru o clipă. “Cu trecerea timpului, a adolescenţei, deja îmi doream să fac ceva, să am naiul meu. Am încercat, deşi nu prea aveam idee cum pot fi meşterite ele”, relatează Ion.
Tânărul mărturiseşte că nu i-a reuşit din prima. “Micile încercări erau să suflu în tot ce semăna a tub. Chiar şi în ţevile din PVC. Luam unul, îl înfundam cu ceva şi suflam. Nici nu ştiam ce notă sună, dar îmi plăcea vibraţia aceasta. Aducea a nai”, îşi aminteşte meşterul. Toate orele sale de muzică s-au limitat lecţiile predate la şcoală. De fiecare dată însă când ascultă un cântec popular la radiou sau la televizor simte că aceasta îl apropie de străbuni, ceea ce l-a inspirat să se dedice, în primul rând, făuririi naiului, care l-a fermecat chiar din primele sunete.
Dacă poate fi mai bine, de ce să nu fac mai bine?
Iniţial, tânărul îşi dorea să achiziţioneze un nai, instrumentul însă s-a adeverit a fi prea scump. Astfel, singura soluţie a fost să-şi făurească unul. Ion Croitoru mărturiseşte că nu i-a reuşit din prima şi a depus efort, ca să făureasacă un nai cu care ar putea să se mândrească. Deoarece nu avea idee cum se face un instrument muzical, un nai, a răsfoit mai multă literatură şi a decis s-o ia încet. “Primul nai a fost unul mic, făcut din trestie, dar de acolo, unde e mai lemnoasă, mai groasă, adică de la tulpina trestiei”, îşi aminteşte tânărul. Totuşi, ambiţia l-a făcut să nu se mulţumească, ci să aspire la un nai precum sunt cele făurite de meşteri iscusiţi.
„Atunci când îţi atingi scopul, te bucuri, însă dacă se poate să fie mai bine, de ce să nu fac mai bine?”, se întreba Ion, care a şi încercat. Ulterior, şi-a făcut un nai al său, cel la care a visat. Imediat însă i-a venit şi o comandă. De data aceasta, Ion s-a gândit că trebuie totuşi să ceară ajutorul unui meşter. “Un sfat şi o critică constructivă este mereu binevenită. Pe mine m-a ajutat mult”, mărturiseşte tânărul. Recunoaşte că a avut mari emoţii. De data aceasta făcea un nai pentru altcineva şi trebuia să fie unul bun. După această primă comandă, au mai urmat şi altele, ceea ce l-a încurajat să meargă mai departe.
Deşi iniţial nu a fost susţinut de cei apropiaţi, astăzi aceştia recunosc că i-a reuşit. Meseria de bază rămâne cea de tencuitor, pentru că doar astfel poate să facă un ban. În timp, speră că pasiunea sa va deveni un mod de trai. Mai mult, Ion îşi doreşte, în viitor, să poată făuri şi alte instrumente. Astăzi însă se axează pe nai. A învăţat să şi cânte, tot de sine stătător. “Oamenii spun că Dumnezeu mi-a dat acest dar, să pot face naiuri, şi eu cred aşa şi trebuie să merg mai departe”, spune Ion Croitoru.
