Naiul de lângă inimă

440-ion-croitoruPasiunea sa a devenit un mod de viaţă, un scop în sine. În timp ce apropiaţii îi spuneau că nu va reuşi, el se îndârjea tot mai mult să-şi vadă visul împlinit. Odată atins, scopul său l-a inspirat să nu se oprească din mers şi să aspire la noi realizări.

Ion Croitoru are 29 de ani şi este originar din satul Colibaşi, Cahul. De mic copil era împătimit de muzică. Şi-ar fi dorit să devină un bun profesionist în domeniu, însă nu a avut această posibilitate. Totuşi, a găsit soluţia ideală să fie aproape de muzică – el făureşte naiuri.

Vibraţia naiului l-a fermecat

Ion este tencuitor, dar pasiunea lui este meşterirea naiurilor. Deşi nu avea idee cum să-şi realizeze visul şi nimeni nu l-a învăţat cum s-o facă, tânărul nu a renunţat să viseze. Pasiunea sa este naiul, pentru că “este un instrument de suflet şi, deseori, când faci o pauză, îl ţii lângă inimă”, explică Ion. Deşi nu avea nici cea mai vagă idee de unde să înceapă, entuziasmul nu l-a părăsit nici pentru o clipă. “Cu trecerea timpului, a adolescenţei, deja îmi doream să fac ceva, să am naiul meu. Am încercat, deşi nu prea aveam idee cum pot fi meşterite ele”, relatează Ion.

Tânărul mărturiseşte că nu i-a reuşit din prima. “Micile încercări erau să suflu în tot ce semăna a tub. Chiar şi în ţevile din PVC. Luam unul, îl înfundam cu ceva şi suflam. Nici nu ştiam ce notă sună, dar îmi plăcea vibraţia aceasta. Aducea a nai”, îşi aminteşte meşterul. Toate orele sale de muzică s-au limitat lecţiile predate la şcoală. De fiecare dată însă când ascultă un cântec popular la radiou sau la televizor simte că aceasta îl apropie de străbuni, ceea ce l-a inspirat să se dedice, în primul rând, făuririi naiului, care l-a fermecat chiar din primele sunete.

Dacă poate fi mai bine, de ce să nu fac mai bine?

Iniţial, tânărul îşi dorea să achiziţioneze un nai, instrumentul însă s-a adeverit a fi prea scump. Astfel, singura soluţie a fost să-şi făurească unul. Ion Croitoru mărturiseşte că nu i-a reuşit din prima şi a depus efort, ca să făureasacă un nai cu care ar putea să se mândrească. Deoarece nu avea idee cum se face un instrument muzical, un nai, a răsfoit mai multă literatură şi a decis s-o ia încet. “Primul nai a fost unul mic, făcut din trestie, dar de acolo, unde e mai lemnoasă, mai groasă, adică de la tulpina trestiei”, îşi aminteşte tânărul. Totuşi, ambiţia l-a făcut să nu se mulţumească, ci să aspire la un nai precum sunt cele făurite de meşteri iscusiţi.

“Atunci când îţi atingi scopul, te bucuri, însă dacă se poate să fie mai bine, de ce să nu fac mai bine?”, se întreba Ion, care a şi încercat. Ulterior, şi-a făcut un nai al său, cel la care a visat. Imediat însă i-a venit şi o comandă. De data aceasta, Ion s-a gândit că trebuie totuşi să ceară ajutorul unui meşter. “Un sfat şi o critică constructivă este mereu binevenită. Pe mine m-a ajutat mult”, mărturiseşte tânărul. Recunoaşte că a avut mari emoţii. De data aceasta făcea un nai pentru altcineva şi trebuia să fie unul bun. După această primă comandă, au mai urmat şi altele, ceea ce l-a încurajat să meargă mai departe.

Deşi iniţial nu a fost susţinut de cei apropiaţi, astăzi aceştia recunosc că i-a reuşit. Meseria de bază rămâne cea de tencuitor, pentru că doar astfel poate să facă un ban. În timp, speră că pasiunea sa va deveni un mod de trai. Mai mult, Ion îşi doreşte, în viitor, să poată făuri şi alte instrumente. Astăzi însă se axează pe nai. A învăţat să şi cânte, tot de sine stătător. “Oamenii spun că Dumnezeu mi-a dat acest dar, să pot face naiuri, şi eu cred aşa şi trebuie să merg mai departe”, spune Ion Croitoru.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. Popov

    Bravo Ion!Sa te perfectionezi in continuu. Sunt increzut, ca in timpul apropiat lumea mizicala te v-a aprecia la justa valoare ca mester iscusit. Succes Ion, avante con brio. Multumesc ZDG.md pentru informatie. Anton Popov, dr., conf. universitar USB “Alecu Russo”

  2. Mery,- adevarul pur si nimic mai mult!

    Sunt la vârsta ca ti- as putea fi mama, dar încă lucrez, muncesc mult, tare mult.
    Mă aflu departe de casa si tara, si știi Ioane, am plecat de la un salariu de vre- o 500€/ luna,  un staj de lucru de 35 ani intr- un domeniu interesant, captivant si creativ. Doar ca la vârsta de 55 ani nu mai vedeam acel  ceva nou, interesant, mobilizator, schimbări cât de cât  in lucru si nici in viața personală.
    E greu sa te adaptezi la o lume cu totul diferită de cea in care ai trăit si ai muncit m/m de jumatate de viac, intr-o tara unde trebuie sa incepi sa te desurci invatand limba din mers, muncind zi de zi, DAR AM ÎNCEPUT SA STUDIEZ TOTUL EXACT CA LA 18 ANI , CÂND DINTR-UN MIC SATUC AM PASIT LA  STUDII IN TIRASPOL, DE LA LIMBA ROMÂNA PREDATĂ IN ȘCOALA AM FĂCUT STUDII DE INGINER IN LIMBA RUSA: matematica, fizica, rezistența materialelor, tehnologii de topite a metalelor, dobandire a chimicatelor, hidraulica, microbiologia apei si legile economiei. Am înțeles ca trebuie sa STUDIEZ asudand si după un an deja eram multumita de sine. In anii 3-5 de studii eram printre  primele in torent.
    In Europa am descoperit o cu totul alta lume! 
    Alt mod de viața, alta arhitectura ! 
    Nimic in lume nu e perfect , dar aproape  tot ce  se face in 
    UE  se face temeinic si ajunge si la om ! Si odată făcut, orice lucrul si orice  creație include in sine :  Sens, calitate, durabilitate. 
    Eu mi-am  regasit  echilibrul moral si   material. Dar studiez in continuare zi de zi: citesc totul de la politica, cultura, religie, arhitectura, istorie… 
    TINETE TARE IOANE, AI SCOP IN VIAȚA, MUNCESTE SI VEI REUȘI  !
    ASTFEL VIAȚA E MAI FRUMOASA IAR GREUTATILE ÎȚI  PAR MAI USOARE! 
    MULT SUCCES! 

  3. buric

    Esti la ITALIA?De ce iti spargi opiniile despre femeiile Moldovei?Stai acolo si nuti viri nasul……
    Mery,-adevrul pur si nimic mai mult! (6 June 2013) :
    Deoarece sunt de părerea ca Numai femeile v- or salva Moldova mă bucur pt si le doresc mari succese.
    Am citit in Gândul. Info o părere despre Natalia Gherman, fiica lui Mircea Snegur. O lauda si dl Leanca. Mă bucur pt ca dumnezei are obligatiunea sa muncească in sudoarea fruntii, sa recastige pt Moldova măcar ceva din ceia ce a cedat si a pierdut din lasitate tatal ei, Mircea Snegur cel laș. De aia si ni la împins KGB URSS-ului atunci, pt ca era un nehotarat. I l-au adus pe banitul de Smirnov pe tava, iar Snegur l- a eliberat, sa- si facă Republica.
    Mai citisem si despre ginerele lui Mircea Snegur, administratoul afacerilor dubioase a firmei Siabeco, a lui Birstein. Ceia ce o obliga in dublu pe Natalia sa fac ceva pt spalarea pacatelor familiare.
    Eu din suflet îi doresc succese. Fie ca Noiembrie 2013 si intrunirea de la Vilnus sa între in istoria palmei de pământ între Prut si Nistru ca o data foarte importanta.

  4. lilica insistà cu cresterea mintalà si SPATIUL CONSTIINTEI

    ASTAI MERY 🙂 ai timp si pentru a studia si pentru a munci,nu ai timp doar sà te vezi pe tine(uneori)

    AI VENIT in ITALIA dupà asa succes moldovenesc si ai làsat ASA perspectivà sau esti in càutarea de sine insàsi sau te ai prostit la bàtrinete

    EU NU LàSAM MOLDOVA DACà NU ERAM URMàRITà DE BANDITI(trimisi de la inchisoare de frate)!!!!

    EU NU LàSAM MOLDOVA DACà AVEM O MUNCà

    EU NU LàSAM MOLDOVA DACà AVEM UN ACOPERIS

    EU NU LàSAM MOLDOVA dacà NU AJUNGEAM LA DISPERATIE SI MAXIM DE SUFERINTà

    ce vrei sà ii inveti pe acei de acasà?ei stau mai bine ca noi…ei is sànàtosi in suflet si linistiti…pàmintul,familia ii incarcà de liniste…nu au avut devoe si nu au nevoe sà devie COPIII PàMINTULUI pentru a gàsi linistea interioarà si echilibru intre suflet si minte

    intelege cum vrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *