Mărturiile unui pictor: „Arta este 1% talent şi 99% transpiraţie”
Picturile lui inspiră linişte, pace. Te fac să te opreşti şi să le priveşti în tăcere, să decupezi şi să pui în sertar zgomotul maşinilor de afară, şoaptele vizitatorilor, care contemplă, critică sau îi apreciază creaţiile. Gheorghe Ţărnă este de părere că arta este ceea ce-ţi place sau nu, este ceea ce te-a vrăjit, te-a prins în plasă, sau te lasă indiferent.
Oamenii din R. Moldova sunt talentaţi şi pot reuşi multe, doar dacă depun mai mult efort şi ajung unici prin ceea ce fac, prin ceea ce simt şi prin modul în care transmit asta celor din jur, spune artistul. „Arta, de fapt, are propria ei formulă: 1% talent şi 99% transpiraţie. Dacă o respecţi, reuşeşti să rezolvi problema”, adaugă Gheorghe. Potrivit lui, tradiţia picturii şi a creaţiei este implantată adânc în ADN-ul poporului nostru: „Buneii noştri au fost meşteşugari iscusiţi, iar bunicile ţeseau. Ne remarcăm prin marea noastră pasiune pentru culoare şi pentru formă”.
Covorul naţional – sursă de inspiraţie
Gheorghe Ţărnă s-a născut la 6 noiembrie 1974, în satul Ciuteşti, raionul Nisporeni. A pictat de când se ţine minte. „Prin clasa a treia, învăţătoarea ne-a spus povestea „Ursul păcălit de vulpe” şi ne-a cerut să redăm, printr-un desen, ceea ce ne-am imaginat. După ce i-am arătat cum am văzut povestea, mi-a sugerat să mă înscriu la şcoala de pictură, care tocmai se deschisese la noi în sat. După care am mers la colegiu, facultate… Am fost cuprins de acest vârtej al artei, care mă inspiră şi mă încântă până în prezent”, menţionează Gheorghe Ţărnă.
El a absolvit Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, iar mai târziu şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
Din 2009, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. A organizat numeroase expoziţii personale, iar lucrările sale se află în colecţii particulare din SUA, România, R. Moldova, Coreea de Sud, Italia, Franţa, Marea Britanie etc. „Expoziţiile pe care le organizez, de fapt, mă reprezintă. Este ceea ce îmi place, ceea ce trăiesc şi ceea ce simt. Îmi place să pictez flori, naturi statice, să fac picturi mai abstracte sau mai puţin abstracte. O sursă de inspiraţie o constituie amintirile din copilărie, tradiţiile şi obiceiurile rurale moldoveneşti, iar culorile pastelate pe care obişnuiesc să le folosesc se datorează şi faptului că am făcut Facultatea de Tapiserie şi întotdeauna am fost inspirat de covorul naţional”, spune pictorul, care este considerat un reprezentant original al simbolismului.
Povestea picturii
După absolvirea facultăţii, a lucrat câţiva ani (până în 2000) în Siberia, unde a pictat interiorul mai multor şcoli, grădiniţe, case de cultură şi complexe sportive. „Mai târziu, am început să pictez şi biserici, icoanele din interiorul bisericilor. Această muncă diferă foarte mult de pictatul pe pânză. Tavanele sunt înalte şi trebuie să stai ore în şir cu capul ridicat. E o muncă grea şi de echipă, de unul singur nu reuşeşti să faci ceva. Apoi, acolo nu mai ai timp să aştepţi până vei fi pătruns de inspiraţie: vii la ora 8.00 dimineaţa, urci pe scară şi începi să lucrezi. Figurile pe care ajungi să le pictezi pot fi de 4-5 m, e mult de lucru şi ai nevoie de multă concentrare”, mărturiseşte pictorul.
După câţiva ani a deschis o întreprindere individuală, confecţionând mobilă capitonată. Însă, mai târziu, a abandonat această activitate, revenind la pictură. „Chiar dacă eram mulţumit material, totuşi, simţeam un mare gol în mine. Îmi lipsea pictura, nu-i mai acordam atenţia cuvenită… Deschiderea unei afaceri şi ieşirea pe piaţă te forţează să te schimbi: să fii dur, indiferent faţă de unele momente şi să-ţi dedici tot timpul afacerii. De aceea, am zis să o las puţin la păstrare şi să revin la pictură. Dar nu am mai reluat-o”, se pune pe gânduri pictorul, îndreptându-şi privirile spre picturile atârnate pe perete. „În R. Moldova nu există o piaţă bine conturată, unde să poţi să fii promovat sau să-ţi promovezi lucrările. În alte ţări există multe săli în care poţi expune, sunt critici de artă care spun sincer ce e bine şi ce e rău, astfel te dezvolţi şi, dacă munceşti mult, devii cunoscut şi căutat, iar la noi…”, spune cu regret artistul.
Potrivit lui Ţărnă, pictura nu se face într-o zi sau într-o săptămână. Arta nu are termen limită, nu are termen de valabilitate. Arta e ca un vin bun, care poate fi savurat doar dacă ai răbdare şi încerci să-i simţi tot buchetul de nuanţe dintr-o mică înghiţitură. „Sunt unele lucrări pe care reuşesc să le fac în doar câteva ore, altele însă au nevoie de mai multe cicluri”, explică Gheorghe Ţărnă.
După o scurtă meditare, pictorul recunoaşte că nu are o lucrare preferată, la care să ţină mai mult decât la celelalte. „Toate vin să spună ceva, contează doar să le priveşti şi să le citeşti mesajul”, zice pictorul.
