Lumea de pe tabla de şah

A reuşit să-şi transforme pasiunea din copilărie în profesie. Datorită perseverenţei, a reuşit să obţină performanţele scontate. Câştigător multiplu al turneelor internaţionale de şah, consideră că şahul reprezintă o coeziune de sport dur şi creaţie.

S-a clasat pe locul 20 din 25 la Campionatul European de Şah, care s-a desfăşurat la Erevan, Armenia. Va reprezenta R. Moldova la Cupa Mondială, care va avea loc la Baku, Azerbaijan, în 2015. Mărturiseşte că pregătirea sa pentru Campionatul European a lăsat mult de dorit. Astfel, în prezent, se pregăteşte intens pentru calificări.

Şahul — o bază de informaţii

Viorel Iordăchescu a început să joace şah la vârsta de şapte ani. Consideră însă că, pentru a obţine performanţe în acest sport, persoana trebuie să-l practice de la o vârstă fragedă, cum ar fi cea de cinci ani. „Şahul, ca şi orice altă activitate umană, este o bază de informaţii foarte vastă şi, pentru a o asimila, e nevoie de mai mult timp”, consideră sportivul. Regulile jocului le-a învăţat în familie, iar când a mers la şcoală, un antrenor de şah le propunea copiilor să-i devină elevi. Viorel n-a ezitat nicio clipă. Totuşi, a avut câteva tentative de a duce un mod de viaţă „normal”, orientându-se spre alte activităţi. De fiecare dată însă a revenit la tabla de şah, înţelegând că e ceea ce vrea să facă. La 17 ani a obţinut titlul de maestru internaţional, iar la 21 de ani a devenit mare maestru internaţional, cel mai înalt titlu acordat de FIDE unui şahist.

Afirmă că şahul presupune o luptă acerbă. „Şahul, la fel ca orice sport, impune antrenamente intensive. E vorba de lucru a câte 10-12 ore pe zi”, se destăinuie şahistul. Aceste antrenamente pregătesc sportivul pentru competiţii. „Trebuie să rezişti nu doar partida propriu-zis, care durează cinci-şase ore, dar şi pregătirea de două-trei ore înainte de partidă, şi analiza partidei. Respectiv, se acumulează mai bine de zece ore de muncă. Pentru a rezista unui astfel de regim, e nevoie de o condiţie fizică foarte bună”, conchide Viorel Iordăchescu, mărturisind că este un mare amator al sportului, ceea ce-i păstrează condiţia fizică. Joacă tenis de masă, tenis de câmp, fotbal. „Majoritatea şahiştilor practică înotul, inclusiv eu, pentru că are, probabil, efect dublu: de pregătire sportivă, dar şi de relaxare, care este foarte importantă după o perioadă de câteva ore de concentrare maximă”, explică bărbatul.

Pixul care poartă noroc

Deşi mărturiseşte că sunt tineri talentaţi care învaţă şahul şi ar putea, pe viitor, să fie speranţa R. Moldova în acest domeniu, recunoaşte că lucrurile se mişcă din loc foarte lent. „Mulţi antrenori n-au avut o pregătire adecvată. Nu exista un sistem clar. Copiii nu aveau posibilitatea să plece în turnee, ceea ce dă un plus de experienţă”, enumeră problemele cu care se confruntă lumea şahului în ţara noastră. Deşi atât Viorel Iordăchescu, cât şi colegii lui de breaslă depun efort ca lucrurile să se schimbe, rezultatele vor putea fi văzute mult mai târziu. „Sperăm să avem rezultate peste şapte-opt ani. Aşa e tendinţa”, adaugă sportivul, care este şi antrenor. Se mândreşte cu discipolii săi: Cristina Moşin, dublă campioană europeană şi vicecampioană mondială de junioare, Vugar Gashimov (Azerbaijan), unul dintre cei mai mari sahişti ai timpului, Denis Rombaldoni (Italia), campion al Italiei, Axel Rombaldoni, campion al Italiei de juniori, ş.a.

În prezent, Viorel Iordăchescu nu are nevoie să caute finanţări, ca să poată merge în turnee. Titlul de mare maestru internaţional îi oferă această posibilitate. „La majoritatea turneelor sunt invitat de către organizatori şi asigurat cu cele necesare”, spune şahistul. Începătorii însă au nevoie de o susţinere financiară. „La Academia de Şah, copiilor din familii vulnerabile le oferim studii gratuite. Dacă obţin titlul de campion al R. Moldova, căutăm finanţări pentru campionatele internaţionale”, spune antrenorul Iordăchescu.

Majoritatea şahiştilor cred în pixul care le poartă noroc, cel cu care notează în timpul partidelor. Dacă i-a purtat noroc la o partidă, va păstra pixul şi pentru următoarea. Dacă a pierdut, soarta pixului e la gunoi. Unii şahişti nu se bărbieresc în timpul competiţiilor. Viorel Iordăchescu spune că el nu-i superstiţios. Pune accent doar pe pregătire şi pe concentrare. În timpul partidei, se contopeşte cu figurile de pe tabla de şah. „Uneori, nici nu văd oamenii din jur. Există doar această mică lume de pe tabla de şah cu piesele ei”, relatează campionul. Susţine că şahul „nu este sută la sută sport. Este, într-un fel, şi creaţie. Totodată, nu trebuie doar să creezi ceva, dar şi să-ţi învingi adversarul, aşa cum se întâmplă în orice sport. Şahul a devenit un sport în care e nevoie de un foarte mare efort şi fizic, şi psihic, şi intelectual”, spune Viorel Iordăchescu.