Ion Costaş: “Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat”

În februarie 2011, la Chişinău a fost lansată cartea  generalului Ion Costaş “Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat”. Volumul este dedicat memoriei celor căzuţi în conflictul nistrean, două decenii de la încheierea căruia vor fi marcate în 2012.

Cartea-investigaţie încearcă să răspundă la mai multe întrebări importante: cum s-a întâmplat că, obţinându-şi independenţa, R. Moldova a fost nevoită să lupte cu Transnistria, parte integrantă din teritoriul său; cine şi de ce a început războiul şi cine a învins în acel măcel?

Astăzi, când Tiraspolul mai încearcă să-şi arate puterea, atacând Chişinăul, e greu să crezi că, în prima jumătate a anului 1991, liderii transnistreni se temeau real de arest, de judecată şi închisoare, iar Igor Smirnov, sub protecţia MAI, îşi cerea iertare pentru încercarea de a destrăma ţara. Cu toate acestea, anume aşa a fost, mărturiseşte generalul Costaş.

Anchetă

Ion Costaş, general de divizie în rezervă, ex-ministru de Interne, ex-ministru al Apărării (1990-1992)

— Este descendent dintr-o familie de deportaţi din satul Ţarigrad, raionul Drochia.

— Este absolvent al Şcolii superioare militare de aviaţie din Harkov, al Academiei forţelor militare aeriene “Iuri Gagarin” şi al Academiei Marelui Stat Major General al Armatei Sovietice.

— În 1967 şi-a început cariera militară ca pilot, ulterior devenind comandant de escadrilă de avioane tip IaK-28 RB (recunoaştere-bombardier). Din 1984 este comandant adjunct al Armatei a 14-a terestre pe problemele aviaţiei, iar doi ani mai târziu este numit în funcţia de preşedinte al CC al DOSAAF al RSSM.

— Deputat în primul Parlament al R. Moldova, preşedinte al comisiei permanente pentru securitate şi problemele militare.

— Din iunie 1990 – ministru al Afacerilor Interne, reformator al ministerului şi fondator al poliţiei R. Moldova.

— Din februarie 1992 – fondator şi primul ministru al Ministerului Apărării.

“Arestarea liderilor transnistreni ar fi putut opri dezintegrarea R. Moldova”, consideră ex-ministrul de Interne, care în acea perioadă insistase asupra acestei soluţii. „Imediat după dezintegrarea URSS şi proclamarea independenţei R. Moldova, într-o singură noapte (după eşecul puciului de la Moscova), pe 22 spre 23 august, a fost arestat un grup mare de separatişti (Leontiev, Popov, Finaghin, Kendighelean, Topal şi alţii), care au susţinut puciul din august 1991. Aceştia erau criminali de stat. Soarta lui Smirnov şi Maracuţa o decidea Mircea Snegur, eu şi procurorul general, Dumitru Postovan. Împreună cu Snegur insistam asupra arestului, Postovan, timp de două zile, nu ne dădea mandatele de arest”, explică Costaş, amintind că, în tot acel timp, Smirnov cu echipa sa se ascundeau nopţile la statul-major al Armatei a 14-a, unde fuseseră primiţi ospitalier de general-locotenentul Ghenadi Iakovlev. Ulterior, prin Odesa, Smirnov a fugit la Kiev. Costaş este sigur că acesta a fost prevenit de la bun început de Vadim Mişin şi Vladimir Molojen, ambii din echipa lui Voronin, viitorul nucleu al PCRM. Liderul separatiştilor şi colegii săi locuiau iniţial în hotelul CC al PC al Ucrainei, apoi în hotelul KGB, fiind păziţi de securitatea de stat a Ucrainei. La insistenţa lui Costaş de a ajuta la reţinerea lui Smirnov, ministrul de Interne al Ucrainei, Andrei Vasilişin, răspundea cu refuz. Atunci a şi fost elaborat planul răpirii lui Smirnov. Operaţia era strict secretă, fiind tăinuită chiar şi de Ministerul Securităţii Naţionale al Moldovei. Costaş l-a delegat pe colonelul Chiril Panteleev, şef de direcţie la MAI, să efectueze operaţiunea. În carte se descrie detaliat cum, pe 27 august, grupul lui Panteleev a efectuat operaţiunea de capturare, în timp ce echipa lui Smirnov bea votcă la restaurantul hotelului…

Separatistul nr. 1 a fost reţinut de colaboratorul brigăzii poliţiei cu destinaţie specială, Alexandru Zelinschi, şi de comisarul de poliţie al sectorului Botanica, Valeriu Apostol. Grupul l-a dus pe Smirnov la Chişinău pe ruta Viniţa-Iampol-Soroca, trecându-l cu un pod plutitor lângă Iampol. Toate acestea au devenit posibile graţie faptului că un singur om şi-a asumat responsabilitatea pentru riscanta operaţiune. Ion Costaş i-a recomandat preşedintelui Snegur, procurorului general, Dumitru Postovan, şi preşedintelui comisiei parlamentare pentru combaterea criminalităţii, Ion Berlinschi, să-i înainteze lui Smirnov acuzaţia de încercare de răsturnare a puterii de stat pe teritoriul R. Moldova.

În timpul interogatoriului, Smirnov i-a turnat pe toţi cei cu care avusese contacte permanente la Moscova, Chişinău şi Tiraspol. Toate mărturiile acestuia au fost imprimate de procurori cu o cameră video. Filmările, însă, nu au fost vizionate vreodată.  Cazul penal împotriva lui Smirnov nu este închis nici până astăzi. Iniţial l-au îngheţat la indicaţia lui Snegur, apoi intenţia a fost confirmată de Lucinschi… Cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI a fost dată uitării. Pe participanţii acesteia au încercat să-i captureze, din răzbunare, serviciile speciale ale Tiraspolului, poliţiştii noştri au fost ameninţaţi, familiile lor fiind supuse presiunii. Molojen, creând sistemul „Registru”, în scurt timp s-a debarasat de Panteleev. Costaş, după semnarea păcii din 1992 în condiţii ruşinoase şi umilitoare pentru R. Moldova, a fost demis din funcţia de ministru al Apărării sub presiunea politicienilor marginali din Rusia, dar şi cu aprobarea lui Mircea Snegur. Autorul cărţii spune că mai mulţi politicieni din R. Moldova, citind cartea „Zile de eclipsă”, şi-au manifestat supărarea pe memoria sa bună. „Numele celor care au semnat documente  convenabile Moscovei şi Tiraspolului sunt bine cunoscute. Astăzi aceşti oameni se numesc „patrioţi ai R. Moldova”, iar Tiraspolul şi Moscova continuă să aibă o influenţă enormă asupra politicienilor din Moldova”, spune Costaş.

Anume astfel explică Costaş faptul că nimeni nu a îndrăznit să facă publice jurnalele lui Anatoli Lukianov, confiscate după puciul din august 1991. „Copiile jurnalelor au fost transmise Procuraturii Generale şi s-au pierdut prin arhive”, spune Ion Costaş. El aminteşte că spicherul Sovietului Suprem al URSS, „naşul de botez” al separatismului din Moldova, fixa în ele punctual toate etapele tratativelor de creare a republicii autoproclamate în Transnistria. Lukianov  se întâlnea o dată – de două ori pe zi cu trimişii Tiraspolului şi cu mediatorii lor, dar conducerea de la Chişinău nu a încercat să se întâlnească cu el. Jurnalele sale nu au fost publicate nicăieri şi niciodată.

Costaş spune că a scris această carte pentru ca generaţia nouă să cunoască adevărul despre grozăviile războiului declanşat de Rusia împotriva statului suveran şi independent care era R. Moldova. Generalul a vizitat arhivele ministerelor de Interne şi al Apărării şi a observat că, la comanda celor de la guvernare, numeroase materiale au fost nimicite la mijlocul anilor ’90. „Numai la noi există o asemenea atitudine faţă de trecut”,  – regretă autorul cărţii „Zile de eclipsă”, dezvăluind că, de la ’90 încoace, a păstrat cu grijă arhiva personală: circa 20 de kilograme de acte scrise, imprimări video, audio, în special copii ale cadrelor filmate de colaboratorii MAI pe podul din Dubăsari.

Anume aceste acte au şi stat la baza investigaţiei. Pentru a înţelege cine a început războiul şi cine a tras foloase din el, cartea trebuie citită cu multă atenţie. Deşi mai multe documente scrise nu există, ordinele fiind date verbal, există martori, ale căror spuse sunt prezentate în acest volum. Generalul este un cronicar curajos al istoriei anilor ’90.

Până la el, despre războiul de pe Nistru au scris în special transnistrenii şi mass-media din Rusia. „Ar fi putut povesti multe Pavel Creangă, fost şef al statului-major pe lângă comandantul suprem, Mircea Snegur… Anume el îndeplinea ordinele şi coordona acţiunile tuturor structurilor de forţă în timpul războiului cu Rusia”, – spune Ion Costaş. Acesta susţine, însă, că generalilor Creangă şi Dabija nu le conveneau aceste amintiri, deoarece anume ei i-au trimis pe soldaţii noştri la apărarea podului de peste Nistru, transportând armele separat. În consecinţă, gardiştii şi cazacii aciuaţi în Cetatea Tighina au tras direct în soldaţii noştri. După război, procuratura  intentase un dosar penal, dar cauza a fost clasată la ordinul superiorilor.

Ion Costaş a dezvăluit pentru prima dată tema trădării şi „forţei a treia” în războiul din 1992. Până la el, nimeni nu se încumeta să meargă mai departe de aluzii timide, netransparente. „Vorbesc deschis despre ceea ce gândesc şi prin ce am trecut personal, – spune generalul. – Nu am ce pierde, nu sunt angajat de forţele politice. Adevărul este mai presus de toate. Ca militar, pun pe prim-plan onoarea şi demnitatea. Aceste calităţi astăzi nu au căutare la majoritatea politicienilor”.

Astăzi, ca şi la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90, Moscova face totul pentru a menţine R. Moldova în sfera sa de influenţă, spune generalul Costaş. Doar această regiune servea drept cap de pod al expansiunii Imperiului rus în Balcani, începând cu sec. XVII. În anii ’20, după pacea de la Brest, bolşevicii ruşi, purtători ai doctrinei troţkiste a „revoluţiei mondiale”, planificau să folosească RASS Moldovenească în calitate de cap de pod pentru cucerirea României, iar apoi a Bulgariei şi a Iugoslaviei. Într-o anumită măsură, actuala rmn autoproclamată este succesoarea RASSM, un mijloc de presiune politică asupra Occidentului. R. Moldova a ajuns jertfă a intrigilor internaţionale, a lipsei de experienţă şi a egoismului politicienilor moldoveni. Cât timp nu vom dezvălui adevărul, situaţia nu se va schimba. Dar cine este interesat ca oamenii să cunoască acest adevăr? Politicienii anilor ’90, care nu şi-au recunoscut vina pentru cele întâmplate, sunt influenţi şi astăzi, ei determinând vectorul dezvoltării R. Moldova.

Mă uimeşte cum au uitat toţi că anume Voronin a condus MAI în acele zile, când au fost bătuţi deputaţii parlamentului (1990), în timpul dezordinilor stradale. Ministrul nu a mişcat un deget pentru a face ordine în Chişinău. În această situaţie tulbure s-a produs ceea ce s-a produs.” Nimeni nu a dorit să-l ajute pe Costaş în cercetările sale, în afară de prietenii apropiaţi. Fondatorul poliţiei şi armatei moldoveneşti a dedicat această carte, editată din mijloace proprii, celor căzuţi pentru independenţa şi integritatea R. Moldova, celor care au supravieţuit şi păstrează amintirea despre lupta pentru integritatea statului. „Foarte mulţi îşi riscau vieţile, spune Costaş. Aş vrea să amintesc despre generalul Victor Gusleacov, care a apărat comisariatul de poliţie Bender, despre generalul Anton Gămurari, care sub o ploaie de gloanţe a venit în ajutorul poliţiştilor, despre colonelul Leonid Carasiov, care apăra podul pe care înaintau asupra noastră tancurile Armatei a 14-a. Aceşti oameni duc azi un trai modest, nu cer de la nimeni nimic, îi ajută pe cei care au supravieţuit războiului, pe văduvele celor căzuţi. Spre marele nostru regret şi ruşine, Patria i-a uitat pe mulţi, veteranii nu se bucură de atenţie şi grijă. În politică, evenimentele au continuat să se dezvolte conform planului trasat de Moscova, iar toţi acei care se împotriveau erau înlăturaţi.”

RdG


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

14 comentarii

  1. ANCUTZA

    ION COSTAS – O PERSONALITATE MARCANTA IN RM, DEMN DE A CONDUCE MISCAREA DE RE-UNIRE CU ROMANIA MARE SI APOI MEMBRU AL VIITORULUI GUVERN DIN MAREA DACIE !

  2. nicolae tocar....

    vin in concediu in luna iulie din Spaniia domnule Ion Costas,avem multe de ….va doresc pace,sanatate un paste fericit veritabil…

  3. mircea

    nu stiu exact care-i cauza amneziei asa zisilor politicieni bravi moldavi ca in campanii toti se declara patrioti sau romani si dupa alegeri se fac brusc pragmatici si statalisti inversunati
    imi vine in minte doar una-продажные позорные суки
    maldavineste imi vine mai usor sa-mi exprim indignarea
    parerea mea ca de “statul” asta butaforic-RM are nevoie numai rusia si el tre sa dispara de pe harta cit mai repede posibil

  4. Mihai

    Să cerem, de la mic la mare,deschiderea dosarului criminalului smirnov şi acoliţilor sai, ca să fie trasi la raspundere penală.

  5. Sturza

    Credeti ca Filea degeaba defileaza pe la parada la Moscova? E la dispozitia patronilor.Sa nu-i fie urat l-a oplosit si pe Lucinschi,o lichea comunista cot la cot cu Moscova si Tiraspolul.Pe Voronin Moscova l-a retras pe moment.De asta clanul Voronin nu-l atinge nimeni.Cand Moscova va da ordin lui Filea sa se retraga,revine Voronin.

  6. Lilia

    Sper sa pot gasi cartea in librariile din tara si-mi doresc enorm traducerea ei in romana. Multa sanatate, dle Costas. In sfarsit voi afla adevarul despre acest razboi rusinos si dureros…

  7. HOTARNICUL

    pt. Lilia:
    CARE TARA ? ROMANIA MARE ? SAU ZDREANTA DE PAMANT NUMITA RM ? CONSIDERATI ACEASTA PROVINCIE NECAJITA- TARA ? DVS. VA SIMTITI AICI LIBERA CA INTR-O TARA NORMALA ?

  8. Sucevanul

    Vorbe…o singura idee este viabila: “…treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre (…) Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea… “

  9. Mihai

    Şi mai noii democrati, tot mai des, folosesc cuvântul ţară pentru blestematul colţ de pământ, între Nistru şi Prut, iar crainicii televiziunilor au o satisfacţie enormă că au şi ei ţărişoara lor.Vai de capul lor…..!!!!??????

  10. MONTREAL

    DRAGI ROMANI, VA ROG POSTATI ARTICOLUL=================================================”Salvarea va veni de peste Prut”, DE V . STAVILA======================================================= PE TOATE BLOGURILE, FORURILE SI TORENTELE DIN RO, AVEM NEVOIE DE VOI, NOI NU PUTEM CISTIGA FARA AJUTORUL VOSTRU, CIUBOTA RUSEASCA STA BINE-MERSI PE FATA NOASTRA TIMP DE 200 DE ANI, SUNTEM OCUPATI DE RUSI SI TOT ISI BAT JOC DE NOI IN CEL MAI MARE HAL, VOM LUPTA PINA LA CAPAT, DAR AVEM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU, AVEM NEVOIE CA VOI SA DEVENITI CETATETI AI R. MOLDOVA (VORBESC D-E DESCENDENTI) CA SA INCLINAM CINTARUL, NU FITI INDIFERENTI—————————————————–INDIFERENTA INSEAMNA CA SUNTETI DEACORD CU CEEA CE SE INTAMPLA IN r. MOLDOVA. Pina acum FSB rusesc/KGB Transnistrian/ !!!KGB DE LA CHISINAU (cica SIS se numeste)!!!- lichideaza toti PATRIOTII PRO-ROMANI (unul cite unul), ULTIMUL OMOR SUBIT A AVUT LOC CITEVA LUNI IN URMA————————————————————————————————————————————————————————————————————URMASII /DESCENDENTII DIN R.MOLDOVA, VOI TREBUIE SA NE AJUTATI (sa recapatati CETATENIA R MOLDOVA) ,VOI AVETI DATORIA DE A O FACE, P-U CA DACA NU ,IN CAZ CONTRAR PESTE CITEVA GENERATII ACOLO UNDE LOCUITI VOI ACUM (la DREAPTA DE riul PRUT), COPII VOSTRI VOR VORBI DOAR IN “””””””R U S A””””””

  11. Valentina

    Salutare. Am aceiasi intrebare: cand va aparea cartea si in limba romana? In limba rusa se gaseste deja prin librarii? Realizez un studiu aprofondit despre Republica Moldova in anii ’90 incoace, deci confirm un deosebit interes de a cunoaste continutul cartii. Multumesc.

  12. LIDIA ISTRATI

    ASASINATE KGB – deputata Lidia Istrati –

    (născută la 22 iunie 1941, în familia lui Nicolae şi Xenia Istrati, ţărani din satul Sofia, jud. Bălţi,
    decedată de “CANCER” pe data de 25 aprilie 1997)

    Lidia Istrati s-a oprit în faţa Parlamentului, s-a răsucit spre mulţime, a ridicat bastonul şi a strigat: “Biruinţa va fi a noastră!” Mulţimea o aclama. Era ora ei stelară, intrase în miezul luptei. Şi lupta ei era pentru renaşterea naţională a unui popor ce părea mort sub aspect etnic şi cultural. Poporul însă şi-a găsit tribunul. “Vreau să-l răzbun pe tata Coliţa, care n-a ştiut nimic în viaţă decât munca silnică în colhoz -spunea Lidia Istrati. -Vreau să-i văd pe ţărani mulţumiţi, fericiţi, remuneraţi echitabil, iar femeile să nu mai fie roabe la pătrat”.

    Prima sa nuvelă, “Îngăduie, omule!”, fusese inspirată anume de realităţile brute ale vieţii colhoznice. Era absolventă a Universităţii Agricole din Chişinău, lucra cu soţul Vasile, agronom şi el, la Bujor, Hânceşti, cunoştea toate detaliile vieţii rurale. Nuvela fusese publicată în revista “Nistru” în 1968 şi a impresionat mult. Reacţia oficialităţilor a fost violentă şi duşmănoasă. Din această cauză debutul literar al Lidiei Istrati a întârziat cu zece ani. Nu era o femeie simplă. Nu suferea fuduii, proştii şi mişeii. Nici leneşii. Lucia, astăzi profesor universitar, doctor în medicină, n-o ţine minte pe maică-sa în faţa televizorului sau stând în pat şi privind în gol. Doar cu cartea şi cu stiloul în mână. Cum termina un manuscris, Lidia Istrati îl citea soţului şi fiicei. “Sus cartea naţională!”- îşi semna ea autografele. Sofianca din Drochia, ştia engleza la perfecţie. Recitea la nesfârşit “Blândeţea nopţii” de Scot Fitzgerald. “Nu ştiu dacă eu aş fi cu romanele mele exact scriitoarea orei actuale”. Semnase deja romanul “Tot mai departe” despre Ştefan cel Mare, volumele de proză “Scara”, “Goană după vânt”, “Nevinovata inimă”. Proza ei sta sub semnul experimentului.
    —————————————————————–

    În fond, i s-a interzis orice activitate, fiind izolată de societate şi lipsită de posibilitatea de a-şi câştiga existenţa. Era aplicat în practică mecanismul perfid al persecuţii totale, fiind urmărită peste tot de ochii arhivigilenţi ai securităţii de stat. Înţelesese că toate drumurile îi sunt închise. Primul care a ajutat-o să se clarifice în situaţia creată a fost profesorul Cahana de la Universitatea de Stat din Chişinău, deţinut politic la Doftana, apoi deportat în Asia Mijlocie şi mai tîrziu reabilitat. El i-a vorbit despre sistemul administrativ de comandă şi că era victima acelui sistem.

    http://barometrubasarabean.blogspot.com/2009/06/articole-la-roman-in-lume.html
    ————————————————————————
    În 1990, Lidia Istrati mergea cu maşina, împreună cu generalul Ion Costaş, la o întâlnire cu alegătorii din nordul Moldovei. “ -Nu-i mare pagubă dacă nu voi ajunge în Parlament, -îi mărturisi ea. –Nu mă pot încă dumeri încotro să duc oamenii”. În momentul acesta peste parbriz se prăbuşi o pasăre în zbor. Sângele ei se împrăştiase sinistru pe sticlă. Lidia Istrati s-a albit la faţă: “Nu-i a bine”. Când ieşi din maşină, spera ca pasărea să fie doar rănită. O iluzie de fiinţă pe cât de cutezătoare, pe atât de realistă. “Timpul este crucea. Nu încerca să fugi de el”, scria Lidia Istrati. Ea nu fugea de timp, nu alerga după el, ci pur şi simplu îl depăşea. (viorica cucereanu)

    http://www.vipmagazin.md/…/Lidia_Istrati._Spărgătoarea_tăcerilor_de_gheaţă/ – Cached – Similar
    ————————————————————————–
    SARMANA SCRIITOARE MOARE LA NUMAI 55 DE ANI DE “CANCER” GRABIT DE KGB CA SA DISPARA O RANDUNICA VESTITOARE A MARII PATRII RE-INTREGITE DE PE CERUL MOLDOVEI LIBERE !

  13. Actorul Vasile Butnaru

    Ne vom intoarce intr-o zi/Ne vom intoarce neaparat,/Vor fi apusuri aurii/Cum au mai fost cand am plecat!

Leave a Reply to LIDIA ISTRATI Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *