Principală  —  IMPORTANTE   —   Ion Cebotari montează dorul de…

Ion Cebotari montează dorul de casă şi de cultură în format 3D

Acum, poeziile româneşti nu sunt doar citite sau auzite, dar şi văzute. Ion Cebotari, un tânăr din Nisporeni, stabilit în Canada, e cel care le-a conferit forme, culoare şi mişcare.

Pasionat de artă, în special de film, tânărul a reuşit să creeze un proiect original, animând „Luceafărul” în format 3D. „Luceafărul de Mihai Eminescu a fost pentru mine întotdeauna ceva mai mult decât o poezie. Am pătruns în esenţa fiecărui vers şi am lăsat imaginaţia să zboare”, povesteşte Ion.

„Îmi lipsesc valorile de acasă”

În căutarea unei vieţi mai bune, Ion Cebotari, împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor, a emigrat în 2016 în Canada, unde studiază Art scene şi Animation la Universitatea Laval din Quebec. „Eram curioşi şi îmbătaţi de frumuseţea acelor locuri şi de istoriile multor moldoveni, care povesteau inspiraţi cât de bine e aici. Astfel, în 2010, am depus dosarul, iar în 2016 am reuşit. Nu am stat mult pe gânduri. Ne-am făcut bagajele şi am plecat”, spune Ion. El recunoaşte că-i place în Canada, doar că îi lipsesc mult valorile de „acasă”.

De trei ori pe săptămână, seara, Ion lucrează la un supermarket din apropierea casei. „Aşa mai câştig un ban în plus, în timp ce-mi fac studiile”, spune tânărul. Acesta remarcă ingeniozitatea sistemului de învăţământ de acolo. „Deşi peste tot profesorii sunt profesori, cei din Canada sunt parcă mai inspiraţi, mai concentraţi pe materie. Aici e un altfel de sistem de învăţământ, altă cultură. De exemplu, fiecare student îşi alege singur studiile şi profesorii, ceea ce-i face să vrea să fie mai buni. Toţi sunt profesori şi au aceeaşi bază, dar metode diferite de predare”, explică tânărul.

Trei luni şi o poezie

În urmă cu câteva luni, Ion a început să lucreze la un proiect cu totul şi cu totul special, şi anume – să transforme poezia „Luceafărul” într-un film 3D. „Mereu mi-a plăcut poezia românească şi de aceea, în urmă cu jumătate de an, am început să lucrez cu această poezie. La acest proiect am lucrat timp de trei luni. Trei luni în care, practic, nu am închis un ochi. Am făcut tot posibilul să redau exact esenţa fiecărui vers. Am acumulat o experienţă enormă şi am pus în practică tot ce am studiat la universitate”, spune Ion.

„Lucram noaptea ca un nebun. Practic, m-am molipsit de această idee, care ştergea parcă din oboseală şi mă făcea să continui”, spune tânărul, care de profesie este regizor şi scenarist. Cu toate acestea, Ion recunoaşte că nu s-ar fi descurcat să facă totul de unul singur. „De aceea, am procurat personajele de pe un site special, iar sunetul de la Teatrul Radiofonic. Restul am făcut doar eu. Persoanele care cunosc acest domeniu de producere înţeleg foarte bine ce înseamnă să creezi un film. Nu m-am gândit că acest film va trezi astfel de reacţii şi că va fi vizionat de atât de mulţi oameni. Probabil, dacă ştiam că aşa va fi, l-aş fi făcut altfel”, recunoaşte Ion. El spune că „Luceafărul” nu a fost un filmuleţ comercial, cu care să vrea să câştige bani, ci doar o experienţă, o încercare de aplicare în practică a ceea ce a învăţat. „Doar aşa te poţi perfecţiona în acest domeniu. Ca să reuşeşti să fii bun în ceva, trebuie, în primul rând, să fii pasionat de ceea ce faci şi mottoul să-ţi fie: nu contează rezultatul final, ci procesul parcurs în timpul realizării. Totodată, o motivaţie bună este şi satisfacţia de la ceea ce faci, iar susţinerea celor apropiaţi, încurajarea lor atunci când cazi jos de oboseală sunt asemeni unor condimente ce definesc gustul final al mâncării”, constată Ion.

Filmul „Luceafărul” nu este singurul proiect realizat de tânărul basarabean. Acesta a creat mai multe filme scurte în format 3D. De asemenea, Ion se aventurează şi în animaţia volumetrică numită „Stop Motion”.

Măcinat de dorul de casă

„Vreau să ecranizez mai multe poezii de ale noastre şi sper să-mi găsesc un lucru unde să pot face ceea ce-mi place. Însă, prefer să nu-mi fac planuri prea mari pentru viitor. Viaţa este plină de surprize şi de aceea trebuie să desfacem braţele şi să fim gata să ne bucurăm de aceste surprize”, constată tânărul, care recunoaşte că zilnic este măcinat de dorul de casă. „Iubesc tot ce este acolo, începând de la natură, oamenii, cultura, chiar şi glodul de acolo”, spune el cu tristeţe, adăugând: „Nu găseşti nicăieri mai multă libertate decât în Moldova. Iubesc acest petic de pământ, unde m-am născut şi am crescut”.

– Cum se simte acest dor de casă?

– Când îţi aduci aminte de casă, îţi dau lacrimile. E un sentiment sincer, pe care nu poţi să-l cenzurezi, spune Ion.

Acesta este sigur că mulţi tineri care au plecat să-şi construiască viitorul departe de casă ar vrea să revină, dar pentru asta au nevoie de schimbări. „Cu toate acestea, consider că problema este în noi toţi. Peste hotare ne comportăm într-un fel, iar în Moldova facem tot ce ne trece prin cap. Dacă fiecare din noi ar face măcar ceva pentru comunitate, şi nu doar pentru el, atunci am putea depăşi această etapă mai grea şi instabilă din ţară. Sunt convins că va veni şi timpul când vom reuşi acest lucru. Locurile care au dat naştere lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu şi Ion Creangă îşi vor recăpăta faima de altădată – de locuri unde bunele valori, respectul, sinceritatea şi buna voinţă se întâlnesc”, conchide Ion Cebotari.