Ion Aldea-Teodorovici la 55 de ani

La 7 aprilie, compozitorul, interpretul şi patriotul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 55 de ani. Cu flori, lumânări şi lacrimi în ochi, prietenii au venit la mormintele Doinei şi a lui Ion. Au participat la un parastas de pomenire, şi-au depănat amintirile comune şi au deplâns lipsa acestora şi situaţia din ţară.

Eugenia Marin, mama Doinei, îşi aminteşte că aproape de ziua lui, Ion invita toţi prietenii şi cunoscuţii, dar mulţi veneau şi sărbătoreau câte o săptămână. „Avea o dragoste nebună de oameni. Avea atâta bunătate. Cât era de mare şi zdravăn, pe atât era de omenos şi de bun”, spune ea.

Ştefan Petrache, apropiat prieten al familiei, a spus la cimitir că Doina şi Ion au fost martiri şi eroi. „Au fost un stindard tricolor pe care noi, românii din Basarabia, l-am adus acasă cu sprijinul lor. Noua generaţie va realiza că ei au un loc bine meritat şi cândva îl vor ocupa în rând cu patrioţii şi eroii neamului nostru”, a adăugat Petrache cu vocea tremurândă, în timp ce ne ruga să îl scuzăm pentru că nu doreşte să-şi comenteze tristeţea.

Cele mai multe discuţii au fost despre cântecele, prin intermediul cărora Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au încercat, în anii 90, să redea neamului o speranţă în izbândă, după cum spune fiul acestora, Cristofor.

„Cântecele lor vor fi actuale o veşnicie, fiindcă în ele este întruchipat adevărulul curat. Cred că cele mai sincere melodii au fost, sunt şi vor mai fi aceste melodii pe care le-au cântat cu mult drag şi cu tot sufletul Doina şi Ion. Pentru noi, ei ar trebui să rămână ca nişte icoane sfinte. Prin aceste cântece suntem obligaţi să trezim în noua generaţie acele sentimente şi acele clipe pe care ei le-au trăit şi nu trebuie să fim indiferenţi nici pentru o clipă faţă de tot ce se întâmplă în istoria curentă. Sunt nişte melodii divine, sacre şi este tragic că am ajuns unde am ajuns”, a declarat printre lungi pauze de tăcere medicul Vera Sali.

Ana Dudnic, studentă la UTM, care a venit la Cimitir împreună cu un grup de colegi, este convinsă că piesele interpretate de Ion Aldea-Teodorovici au contribuit la formarea tinerei generaţii ca personalităţi, ca patrioţi. „Ei reprezintă pentru mine un exemplu, un ideal. Prin viaţa şi activitatea lor au demonstrat că de noi depinde viitorul, că noi ni-l facem”, a mai spus Ana.

Cântele Doinei şi ale lui Ion sunt mai mult decât actuale. Cu toate acestea, prietenii şi-au expus regretul că acestea se aud tot mai rar la evenimentele culturale. Poetul Arhip Cibotaru crede că „depinde foarte mult nu de lumea care a îndrăgit creaţia lor, dar de cei care organizează concerte, cei care conduc anumite sfere din viaţa noastră spirituală. De la noi porneşte, fiincă poporul iubeşte muzica lor. Asta însă e i9nsuficient pentru înveşnicire. Depinde şi de iniţiativa conducătorilor”.

„Au cântat şi ne-au trezit conştiinţa şi unde am ajuns noi astăzi? Cât este de dureros să te gândeşti că ei nu mai sunt printre noi. Şi-au dăruit viaţa pentru neam şi acum noi dormim mai mult decât ei, care sunt în acest cimitir. Mi-e trist când omul viu este mort, iar ei sunt mai vii decât noi prin cântecele lor nemuritoare”, a spus preotul Ioan Ciuntu, care a oficiat parastasul.

Ion Hadârcă a declarat că „Fratele Ion şi Doiniţa au pus temeliile unei alte construcţii spirituale şi noi nu avem dreptul să clătinăm această construcţie. Don contra, ar trebui să o ocrotim şi să o apărăm ca pe o catedrală prin care ne vom rezidi şi noi. Astăzi, cel mai frunos omagiu l-au adus tinerii de pe bulevardul Ştefan cel Mare”.

Tatiana EŢCO