Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Inima lui Fuego locuieşte în…

Inima lui Fuego locuieşte în Basarabia şi în Bucovina

Cântecul şi poezia reapropie astăzi mai mult decât orice pe fraţii români aşezaţi în două părţi de hotar, identifică cel mai catifelat, fără nicio umbră de fricţiune, rădăcinile, aspiraţiile lor comune. Cântecul şi poezia, care cutreieră azi dintr-o parte în alta, sunt nu o dată considerate, ceva mai la răsărit, drept o inefabilă surprindere, dar de către adevăraţii români, o continuitate firească a pulsului istoriei.

Lor le-au premers puntea de flori spirituale ai cărei “ingineri” au fost în anii din urmă Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion şi Doina Aldea Teodorovici… Ea a biruit avatarurile ce au spintecat ţara şi au pus graniţă între fraţi.

Astăzi, nicăieri nu merg cu mai multă tragere de inimă artiştii români, decât unii spre ceilalţi, peste Prut. Magnetismul acesta faţă de Basarabia îl afirmă şi interpreta de origine rusă Marina Voica, destăinuindu-i-se lui Fuego: “scena Palatului Naţional de la Chişinău, dintre toate pe care am cântat, de la duioşia cântecului, până la inima publicului, o resimt parcă mai aproape de meleagurile mele natale, de la Ivanovo”.

În aceeaşi perspectivă de reflecţii se cuprind şi cuvintele de suflet ale lui Fuego: “resimt dragostea de ţară, succesul şi fericirea cea mai împlinită în bătrâna, magnifica Basarabie!”. Ce vrea să exemplifice această mărturisire?! Faptul că, deşi se pot înşirui mulţi interpreţi de cântec românesc duios, plăcut, emoţionant, concentrat pe atragerea şi emiterea frumosului, puţini dintre ei sunt capabili să exprime cu atâta sinceritate dragostea, prietenia, fireasca armonie, omeneasca, nerezervata apropiere de oameni şi dragostea de ţară, respectul pentru istoria ei şi simbolurile naţionale. Rar sunt astăzi artişti care să iubească atât de total şi statornic Basarabia! “Când trec Prutul în Basarabia, mi se pare că trec pragul casei mele, că inima mea ajunge, de prin lungi străinătăţi, acasă”, mărturiseşte artistul.

Tot acasă, în odaia curată, cu busuioc la icoană şi ştergare cusute cu flori din câmpiile Moldovei la ferestre, i s-a părut că s-a întors şi atunci când, de curând, a pus piciorul în Marşeniţa ucraineană, a Sofiei Rotaru. “M-au primit fraţii Sofiei ca pe un frate al lor, de departe, retrezindu-mi speranţa mea neîncetată de a le întâlni cândva pe scenă, pe Sofia Rotaru şi Alla Pugaciova”, spune artistul.

Inima lui Fuego locuieşte în Basarabia! “Trec Prutul, de fiecare dată, pentru a dărui basarabenilor ceea ce am eu mai drag şi înălţător: cântecul”, aceasta-i o mărturisire ce poate fi propria-i prezentare a apropiatului concert pe care îl va susţine la Palatul Naţional din Chişinău, pe 24 noiembrie. Ori de câte ori revine pe această scenă, Fuego are un colţ de inimă înlăcrimat, pentru cel de la care a învăţat să îi iubească pe basarabeni, să venereze sfinţenia limbii româneşti străbune. Nicăieri nu rezonează mai aproape de inimă, ca aici, versurile poetului Grigore Vieru: “Din Basarabia vă scriu,/ Dulci fraţi de dincolo de Prut,/ Vă scriu cum pot şi prea târziu,/ Mi-e dor de voi şi vă sărut!”. Pentru artist, Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu formează “Sfânta Treime a literaturii române”!

Toate concertele lui sunt mirabile, dar cele de la Chişinău sunt îmbogăţite de un crepuscul din lumina dorului şi dragostei de Basarabia şi de voievozii poeziei, cântecului şi istoriei neamului! De aceea ele sunt o splendoare a spectacolului muzical.

Aurel V. ZGHERAN