Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Îmi este mai greu în…

Îmi este mai greu în libertate decât în GULAG. STINDARDUL SFINTEI LIBERTĂŢI

Pe 11 noiembrie, în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, a avut loc lansarea de carte post-mortem „Stindardul sfintei libertăţi”, de Gheorghe Ghimpu. La eveniment au fost prezenţi politicieni şi scriitori, care au vorbit despre carte şi despre autorul acestui volum. Volumul face parte din domeniul publicisticii şi este împărţit în trei părţi: „Glasul libertăţii”, „Ecouri de recunoştinţă” şi „Iconografie”. În carte au fost abordate probleme politice, economice şi sociale, prezentate sub diverse forme: dialog, scrisoare, articole, interviuri.

Lansarea de carte a fost prilejuită de o dată mai tristă, împlinirea a 11 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Gheorghe Ghimpu. Moderatorul evenimentului, politicianul Ion Hadârcă, subliniază faptul că autorul n-a avut ambiţia de a fi un ziarist şi anume prin aceasta „publicistica lui este remarcabilă. Fiecare atitudine a fost o răbufnire, un impuls dictat de o neacceptare a ceva ce se desfăşura sub ochii tribunului, ai politicianului Gheorghe Ghimpu”.

Stegarul mişcării noastre de emancipare naţională

Istoricul Anatol Petrencu, de asemenea, pune accent pe importanţa acestei personalităţi în viaţa politică şi socială a ţării noastre: „Eu consider că Gheorghe Ghimpu a fost un tribun, nu pur şi simplu un om politic, nu doar un activist. El a fost un conducător, un om foarte bine pregătit, competent, care a ştiut ce doreşte, şi cartea care se lansează este o culegere de articole, de discursuri din Parlament, discursuri la mitingurile care au fost organizate în perioada anilor 1988-2000″.

„Înaintaşul nostru, care rămâne un model de demnitate naţională, era stegarul mişcării noastre de emancipare naţională”, consideră Ion Varta. Istoricul subliniază că era nevoie de un mare curaj, în perioada ocupaţiei sovietice, să te angajezi într-o luptă inegală cu potentaţii zilei: „În acele circumstanţe vitrege, ca să manifeşti curaj, să te expui într-o asemenea manieră, trebuia să fii un om dintr-un aliaj special, şi asta se referă la Gheorghe Ghimpu şi la camarazii, colegii săi de luptă şi de riscuri, suportând consecinţele care au urmat”.

Un optimist trist

Invitaţii au vorbit atât despre carte, despre maniera de scriere, cât şi despre Gheorghe Ghimpu ca om, ca luptător pentru cauza noastră naţională. Astfel, Ion Hadârcă remarcă faptul că semnatarul cărţii „Stindardul sfintei libertăţi” nu a insistat niciodată pe calitatea de publicist propriu-zis, de ziarist mai bine zis, „a insistat pe alte valori, pe care le puteţi găsi în paginile acestui volum. Insistenţa aceasta a fost foarte simbolică şi foarte semnificativă. Era o insistenţă de alt ordin, o insistenţă a supravieţuirii noastre ca neam”.

Scriitorul Nicolae Dabija îl califică pe Gheorghe Ghimpu drept un „optimist trist”, care vorbeşte despre „drama neamului nostru. Noi am fost unicul popor nu numai din URSS, dar şi din Europa şi, bănuiesc, chiar din întreaga lume, reprezentanţii căruia au fost pedepsiţi numai pentru că spuneau că aparţin poporului de care aparţin”. Cei care se declarau a fi români erau persecutaţi, trimişi în Siberia, arestaţi, împuşcaţi.

Nicolae Dabija îşi aminteşte că, în perioada pe când era elev, „era foarte multă literatură care ne intoxica. De aceea, este important să avem astăzi cărţi precum cele ale lui Gheorghe Ghimpu”. Totodată, scriitorul îşi aminteşte de o frază ce-i aparţine autorului „Stindardului sfintei libertăţi”, rostită în perioada atacurilor la persoana sa: „Îmi este mai greu în libertate decât în GULAG”.

Omul care a învins

Primarul Dorin Chirtoacă a citat mai multe fragmente din carte despre problemele existente acum 40 de ani, dar care sunt actuale şi azi, cum ar fi renaşterea naţională a românilor basarabeni, revenirea la valorile naţionale româneşti, la limba română în grafie latină, relaţiile cu România etc. Deşi invitaţii au vorbit despre o luptă inegală pe care a dus-o Gheorghe Ghimpu, au accentuat că tot el a fost cel care a învins.

Istoricul Iurie Colesnic spune că „autorul este unul care aminteşte de stele – singur împotriva tuturor”. După părerea istoricului, Gheorghe Ghimpu a fost un idealist, pentru că „trebuie să fii un mare şi mare idealist ca să porneşti, în ’68, o acţiune împotriva Imperiului Sovietic, dar a fost un om care a învins, pentru că semnul victoriei pe clădirea preşedinţiei din Republica Moldova era semnul unui om care a învins. Cel mai greu, însă, i-a fost să învingă nu Imperiul Sovietic, ci oamenii din mlaştina noastră”.

La cele menţionate mai sus s-a alăturat şi Ştefan Urâtu, ex-preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, care l-a comparat pe Gheorghe Ghimpu cu-n „muşuroi de furnici, foarte hotărât, foarte dur, dar şi foarte blând, care ştia să rezolve foarte operativ problemele”. Autorul a înţeles drepturile omului nu din citite, ci din propria sa experienţă. A fost un cunoscător, un filozof al drepturilor omului. Ştefan Urâtu recunoaşte că s-a inspirat mult din teoriile acestei personalităţi în activitatea sa de apărare a drepturilor omului.

A fi român e mare datorie şi respect

Fratele autorului, Mihai Ghimpu, a relatat despre o întâmplare din copilăria sa, care l-a format ca personalitate. Pe când era încă elev, fugise de la lecţii, dar, urcând în troleibuz, l-a întâlnit pe fratele mai mare, minţindu-l că profesorul este absent. Gheorghe Ghimpu a decis să verifice şi, imediat ce au intrat în şcoală, au întâlnit profesorul respectiv. Acasă, după ce au luat masa, Mihai Ghimpu îşi aminteşte cum „îmi trage o palmă şi-mi zice: „Nu pentru că ai fugit de la lecţie, ci pentru că ai spus minciuni”. Iată de ce eu nu pot fi mincinos”, adaugă fratele autorului.

Istoricul Anatol Ţăranu este de părere că, „după toate probabilităţile, noi încă n-avem capacitatea să apreciem în deplină măsură această persoană. Istoria încă trebuie să-şi spună cuvântul”. Anatol Ţăranu îşi aminteşte de Gheorghe Ghimpu ca despre un om care „a învăţat acest popor, i-a spus cine suntem şi cărui neam aparţinem şi mi se pare că, dacă românii sunt aşa ca Gheorghe Ghimpu, atunci a fi român e o mare datorie şi respect, fiindcă Gheorghe Ghimpu a fost unul dintre cei mai buni români, şi noi, basarabenii, noi, moldovenii din Republica Moldova, putem să ne mândrim cu acest lucru”.

Atât Anatol Ţăranu, cât şi Nicolae Dabija sunt de părere că Gheorghe Ghimpu a fost un vizionar excelent şi pentru aceasta „a plătit inclusiv cu viaţa sa”. Scriitorul îşi aduce aminte cum, cu câteva săptămâni înainte de accident, Gheorghe Ghimpu “a cerut de la Federaţia Rusă despăgubiri pentru ocupaţia Basarabiei şi, peste două săptămâni, s-a întâmplat un accident tragic, dar eu cred că acel accident n-a fost întâmplător”.

Mesajul lui Gheorghe Ghimpu

La lansare a fost prezentă şi familia lui Gheorghe Ghimpu. Fiul său, Corneliu Ghimpu, a ţinut să menţioneze că se mândreşte că-i poartă numele: „A fost un om foarte disciplinat. Avea o severitate enormă faţă de propria persoană. Într-un fel sau altul, simţim chiar genetic acest lucru, pentru că cerinţele faţă de noi, uneori, sunt foarte şi foarte mari, cerând acelaşi lucru şi de la ceilalţi”.

Corneliu Ghimpu remarcă faptul că tatăl său a încercat să schimbe mentalitatea poporului, pentru că „problema noastră nu este problema guvernatorilor noştri, ci noi înşine”. Fiul autorului cărţii „Stindardul sfintei libertăţi” este de părere că doar atunci când mentalitatea noastră se va schimba, „vom avea garanţia că ţara şi statul nostru se va schimba, va fi într-adevăr liber, cu demnitatea de care vorbim întotdeauna”. Libertate, potrivit lui Corneliu Ghimpu, înseamnă „a şti ce valori am, ce vreau să fac, ce scop vreau să ating, şi metodele, instrumentele cu care vreau să ating acest scop trebuie să fie absolut curate, ca să nu-mi pierd respectul faţă de propria-mi persoană. Cred că acesta este mesajul lui Gheorghe Ghimpu lăsat urmaşilor”.

Ana, fiica regretatului scriitor, remarcă munca tatălui său depusă în fiecare cuvânt scris, în fiecare discurs, care a fost „redactat şi muncit foarte mult. Această muncă este recunoscută şi apreciată. Ne bucură şi faptul că munca sa a fost materializată prin editarea acestei cărţi”. Fiica lui Gheorghe Ghimpu a subliniat că „Stindardul sfintei libertăţi” nu se va vinde, ci se va afla în biblioteci şi şi-a exprimat dorinţa ca această carte să fie disponibilă online, astfel încât cititorii să aibă acces liber la ea.

Olga BULAT