Îmblânzitorul “ghimpilor” din Coloniţa

După ce a găsit în bibli­o­te­ca părinţi­lor săi car­tea “Călă­to­rii cu plan­te de came­ră” a lui Niko­lai Ver­zi­lin, după ce a admi­rat câte­va ilus­tra­ţii cu spe­cii de cac­tus, i-a înco­lţit un vis de care nu se des­par­te deja câte­va zeci de ani. A dus o via­ţă dub­lă – ingi­ner la CET şi pro­pri­e­ta­rul celei mai mari cole­cţii de cac­tu­şi din R. Mol­do­va.

De cum dau bru­me­le toam­nei, Vale­riu Cio­la­cu din satul Colo­ni­ţa are o gri­jă în plus – să trea­că la adă­post ves­ti­ta sa cole­cţie de cac­tu­şi. Gri­juliu, ca un tată cu prun­cii săi, mân­gâie cu mâi­ni­le şi cu sufle­tul fie­ca­re ghi­veci de cac­tus, mutându-l în oda­ia spe­cial rezer­va­tă pen­tru ier­na­rea cole­cţi­ei. 

În satul Colo­ni­ţa îl ştie fie­ca­re local­nic, dar e ves­tit şi în întrea­ga Mol­do­vă, fiind în anii ’80 chiar preşe­din­te­le Clu­bu­lui Ama­to­ri­lor de Cac­tu­şi.

“E un om uni­ver­sal. Fizi­cian şi bota­nist, meca­nic şi astro­nom, dar nu în ulti­mul rând un soţ ide­al şi un tată bun”, spu­ne zâm­bind soţia sa Maria.  Când s-au cunos­cut, Vale­riu era deja stu­dent la Ode­sa şi preşe­din­te al Clu­bu­lui Ama­to­ri­lor de Cac­tu­şi. Pri­e­te­ne­le şi părinţii o tachi­nau mereu că “Băieţii aduc maşini aca­să, da’ Valer, spini”. Ini­ţi­al ea zice că i-a fost greu să accep­te pasiu­nea soţu­lui, căre­ia aces­ta îi acor­da în tota­li­ta­te tim­pul său liber. Era deran­ja­tă şi de fap­tul că se chel­tu­iau bani pen­tru seminţe, lite­ra­tu­ră de spe­cia­li­ta­te, însă cu tim­pul a ajuns să înţe­lea­gă că e mai bine să-l ştie ală­tu­ri, în fami­lie, chiar şi cu aceşti “spini”, decât să aibă şi el pasiu­nea alto­ra, care “se cul­ti­vă” prin baruri.

Primele trofee — 4 la un leu

Vale­riu a adus aca­să pri­mii cac­tu­şi pe la 10 ani, după care nu a mai înce­tat să-şi com­ple­te­ze cole­cţia. “Pe atunci locu­iam cu părinţii mei în cen­trul Chi­şi­nă­u­lui, într-un bloc vis-a-vis de Tea­trul “Lucea­fă­rul”. Eram în trea­căt pe lân­gă Pia­ţa Cen­tra­lă. Cân­d­va, la intra­rea prin­ci­pa­lă în pia­ţă oame­nii vin­deau flori. Erau zile când vân­ză­to­rii for­mau câte 4-5 rân­duri de plan­te.” Aşa a zărit un tânăr de vreo 20 de ani, care vin­dea cac­tu­şi.  S-a apro­pi­at de el, întrebându-l cât cos­tă un exem­plar. “Nu erau scumpi, 50 de copeici pui­ul”, con­cre­ti­zea­ză Vale­riu. Deo­a­re­ce în buzu­nar nu avea decât o rub­lă, iar dorinţa de a cum­pă­ra cât mai mulţi îi era foar­te mare, îl între­bă dacă-i dă 3 la o rub­lă. După pri­mul răs­puns afir­ma­tiv, a adre­sat urmă­toa­rea între­ba­re: “Da’ 4 la o rub­lă?”. Bătându-l pe umăr, Iurie, un stu­dent vân­ză­tor de cac­tu­şi, i-a dat pen­tru o rub­lă 4 plan­te de spe­cii dife­ri­te. Nici­u­nul din­tre ei nu bănu­ia atunci că îi va lega apoi o pri­e­te­nie pe via­ţă.

“Duceam aca­să acei patru puieţi de par­că erau o comoa­ră. Pen­tru mine erau… Am citit mul­tă lite­ra­tu­ră de spe­cia­li­ta­te. Învă­ţa­sem totul des­pre îngri­ji­rea, cre­ş­te­rea şi înmulţi­rea cac­tu­şi­lor. Dacă pe atunci copi­ii cereau bani de la părinţi pen­tru dul­ciuri sau dis­tra­cţii, eu ceream pen­tru a cum­pă­ra cărţi. Am deprins măies­tria alto­irii cac­tu­şi­lor după “Car­tea des­pre cac­tu­şi” a lui Zale­ta­e­va. Ca în câţi­va ani să ajung la per­for­manţa de a plan­ta sin­gur puieţi, din seminţe colec­ta­te per­so­nal”.

Cactuşi sub microscop

Mai târ­ziu, pe când era stu­dent la Ode­sa, la Insti­tu­tul Elec­tro­teh­nic de Tele­co­mu­ni­ca­ţii “Popov”, asam­bla­se câte­va dis­po­zi­ti­ve de fito­tron. În aces­te cli­ma­to­ca­me­re, cre­ş­tea spe­cii de cac­tu­şi ce nu depă­şeau doi mili­me­tri. Făcea schimb de expe­rienţă, seminţe, puieţi cu dive­rşi ama­tori de cac­tu­şi din URSS. “La 20 de ani aveam cea mai mare cole­cţie de cac­tu­şi din Mol­do­va”, spu­ne cu mân­drie Vale­riu.

În una din­tre zile, în cadrul unei expo­zi­ţii de cac­tu­şi din ora­şul Ode­sa, l-a revă­zut pe Iurie, stu­den­tul care îi vân­du­se pri­mii cac­tu­şi. S-au recu­nos­cut şi au por­nit o dis­cu­ţie lun­gă des­pre ace­lea­şi flori. Mai târ­ziu, au înfi­inţat împre­u­nă Clu­bul Ama­to­ri­lor de Cac­tu­şi din Mol­do­va. Vale­riu a fost ales pri­mul preşe­din­te al clu­bu­lui. “Am deţi­nut preşe­dinţia de la înfi­inţa­re, în anul 1981, până la des­tră­ma­re, în 1989. A căzut URSS-ul, oame­nii au înce­put să cir­cu­le, mulţi au emi­grat, s-a desfi­inţat şi clu­bul. Au rămas în Mol­do­va doi “cac­tu­so­logi”, Iurie şi eu”, expli­că nos­tal­gic Vale­riu Cio­la­cu.

Gheorghe Ghimpu la “colecţionarul de ghimpi”

Cole­cţio­na­rul de cac­tu­şi a avut par­te de mul­te bucu­rii în via­ţă, dar şi de “ghimpi”, mai ales din par­tea oame­ni­lor, căci nu toţi îl accep­tau din pri­ma. Valen­tin Ghim­pu, veci­nul său, spu­ne că îl cunoa­ş­te pe “îmblân­zi­to­rul de ghimpi” din anul 1985. “Fami­lia Ghim­pu îl admi­ră pe acest om. Bădi­ţa Gicu (Ghe­or­ghe Ghim­pu) era un bun pri­e­ten de-al său. Când se vedeau, vor­beau cu ore­le des­pre toa­te. Eu însă l-am accep­tat mai greu. Mă gân­deam: ce face cu schi­nii iştia şi la ce-i tre­bu­ie, ca mai târ­ziu să înţe­leg cea­lal­tă par­te, par­tea fru­moa­să, a aces­tei pasiuni”, spu­ne Valen­tin.

Vera Sma­cu­la, o con­să­tean­că a lui Vale­riu Cio­la­cu, susţi­ne însă că i-a apre­ciat întot­dea­u­na pasiu­nea. “Acest om nu ţine la bani, ci la fru­mos. El inves­teş­te suflet în fie­ca­re cac­tus. De mul­te ori, tre­când pe la poar­ta sa, aud cum cân­tă pen­tru ei. Pune mâna şi îi mân­gâie, iar flo­ri­le aces­tea îl iubesc şi nu-l înghim­pă.”

Acum, după ce spi­ri­te­le cri­ti­ce s-au domo­lit, Vale­riu Cio­la­cu e mân­dru că n-a sis­tat nici pen­tru o cli­pă acti­vi­ta­tea de cre­ş­te­re, înmulţi­re şi alto­ire a cac­tu­şi­lor. Pasiu­nea sa atra­ge atenţia mul­tor local­nici, care au decis să se impli­ce în flori­cul­tu­ră. Bună­oa­ră, Mihai Aba­bii, un flori­cul­tor din Colo­ni­ţa,  măr­tu­ri­seş­te că ape­lea­ză zil­nic la sfa­tu­ri­le lui Vale­riu Cio­la­cu: “Îl sti­mez mult pe acest om cu lite­ră mare, pen­tru ceea ce este şi ceea ce face. Dacă întâl­nesc vreo pro­ble­mă lega­tă de cre­ş­te­rea flo­ri­lor, mereu îmi sare în aju­tor. Oda­tă chiar mi-a sal­vat un hec­tar întreg de flori, sfătuindu-mă cum să nimi­cesc pădu­chii care au dat în ele”.

La Pri­mă­ria Colo­ni­ţa am fost infor­ma­ţi că cir­ca 7%  din­tre locu­i­to­rii satu­lui sunt impli­ca­ţi în cre­ş­te­rea flo­ri­lor. Însă cea mai mare deo­se­bi­re din­tre Vale­riu Cio­la­cu şi cei­la­lţi flori­cul­tori din Colo­ni­ţa este că el nu-şi vin­de flo­ri­le, ci le cre­ş­te din plă­ce­rea de a le admi­ra.

Diana Spătărel, ŞSAJ

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *