Grigore Plămădeală și-a deschis cutia cu amintiri

Pictorul Grigore Plămădeală s-a născut la 18 noiembrie 1938. Munceşte mult, merge pe jos tot timpul și deseori este pus pe glume. Dar, mai ales, este firesc şi pasionat de ceea ce face: orice şi oricât i s-a spus, Grigore Plămădeală nu a renunţat – şi nici nu are de gând să renunțe – la artă.

Îl întâlnim la Biblioteca Naţională, într-o zi de marţi, la vernisajul expoziţiei personale. Se lasă prins în discuţie. „Le-am ales și eu așa, la întâmplare, că pentru mine orice schiță, ori cât de „păcătoasă” ar fi, prezintă interes”, ne spune pictorul despre şirul de lucrări expuse pe pereţii Bibliotecii.

Singura urmă a unor clădiri de altădată

În lucrările sale au rămas multe dintre clădirile de altădată ale oraşului şi nu numai. Multe din acele construcții vor rămâne, cel mai probabil, doar în aceste picturi, fără alte mărturii, pentru că au fost distruse şi demolate. „Asta e de prin ’56 sau ’57, atunci am prins-o. Clădirea este o fostă sinagogă. Asta e din 2014, aici sunt Bărboienii, Tudora, Bălăbăneștii”, enumeră pictorul, arătând spre lucrările sale.

„Urmăresc un lucru important de punctat aici: sunt prea puține șanse să se mai fi păstrat cumva vreun negativ al acestor construcții, mai am încă schițe cu obiecte dispărute în zilele noastre”, ne mai spune Grigore Plămădeală.

Pictorul relevă că folosește tot ceea ce a reușit să „prindă” în anumite momente ca pe „un motoraș pentru a trece spre lucruri mai serioase la care lucrez”. Între altele, artistul mărturisește: „Chiar și gândul că tot ceea ce realizez va rămâne amintire nepoților despre o lume mai veche îmi dă o senzație de bucurie liniștitoare”.

Documentare pentru artă

Grigore Plămădeală ne arată câteva din schițele pe care le are cu sine. Pe reversul paginilor găsim numeroase însemnări. „Da, mereu mă documentez aşa pentru picturi. Păi, cum altfel? Nu faci așa, de mântuială, parcă a-i vântura cu mătura”, ne răspunde pictorul zâmbind și gesticulând din mâini de la dreapta la stânga.

Ne oprim apoi în fața unei lucrări și Grigore Plămădeală arată spre vitraliu: „Din calculator nu scoţi aşa paletă, nu furi de acolo așa ceva. Acesta e făcut în baza studiilor, că eu am învăţat şi la textile vreo jumătate de an. La dna Tufescu, care i-a fost model lui Alexandru Plămădeală”, precizează artistul, adăugând că abia recent a început să se documenteze despre relația sa de rudenie cu marele sculptor. „Dar, să vedeţi câtă frică au băgat criminalii în lume, nu mi s-a vorbit niciodată despre Plămădeală. Îl descopăr singur acum”, specifică artistul.

La fel face și cu pictura, o redescoperă în fiecare zi. Și totul a pornit de la o cunoștință a tatălui său.„Tata i-a povestit odată că are un băiat „care mai „murdăreşte” şi el câte ceva pe acolo”. Acela i-a spus să mă ducă la el. Aşa am învăţat şi pictură, şi desen, şi grafică. Avea o lege: în fiecare duminică, din fiecare săptămână, vii și îmi arăţi ce ai făcut. Dacă mă duceam cu mâna goală zicea: „Nu avem despre ce vorbi, eşti liber”, își amintește Plămădeală.

591-grigore-plamadeala

Cea mai bună lecție

Tot pe atunci a și învățat ceea ce artistul numește cea mai bună lecţie. „Odată am venit cu un braţ de lucrări, spunându-i că am venit şi eu cu un braţ de prostii. Mi-a zis: „Să ţii minte, sunt prostii, dar sunt ale tale”. Vedeţi că fac prostii”, spune, zâmbind timid, Grigore Plămădeală. Și adaugă: „Din toate, dacă am făcut unul de-ăsta bun, iar restul sunt prostii, de-acum mă bucur. De-acum e bine”.

Apoi, cu vocea ușor coborâtă, ca atunci când deschizi un mare secret, completează: „Știți, te poţi ascunde de soţie, de rude, de amante, de prieteni, de tot ce vreţi, dar de asta nu stai nicăieri deoparte. Se ţine ca scaiul de oaie. Se ţine şi acum”, spune Grigore Plămădeală cu referire la pictură.

Pictează în atelierul de la vilă, când merge acolo. Își alege singur tehnicile, „încerc una, dacă merge – merge, dacă nu – trec la altceva. Acum e iarnă, m-am aprovizionat cu cărbune moldovenesc de pe şes, pentru că la atelier e cam frig. Aşa mă ţin de muncă, până mai am puteri”, încheie plin de speranță și seninătate Grigore Plămădeală.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *