Gimnasta Mihaela Musteaţă: „Simţeam că am aripi…”
Mama visa să o vadă educatoare, ea, însă, dorea să zboare. Este tânără, energică şi a învăţat să zboare fără aripi. Sus, sub cupola circului, simte că poate atinge perfecţiunea.
Pentru Mihaela Musteaţă, circul este „raţiunea mea de a trăi”. Deşi nu provine dintr-o familie de artişti, păşeşte încrezută pe calea aleasă. Mai mult, curând, Mihaela şi partenerul ei vor evolua pe scena din Australia.
„Nu m-am născut la circ”
„Îmi place ce fac şi nu mă văd făcând altceva, cel puţin în următorii cinci ani”, spune tânăra acrobată, amintind că mama sa visa ca fiica ei să devină educatoare. „Trebuia să mă ridic la aşteptările familiei. De aceea, am absolvit Colegiul Pedagogic din Chişinău”, povesteşte Mihaela. Totuşi, nu era meseria pe care şi-ar fi dorit să o urmeze. Ştia dintotdeauna că-i este predestinată o altă cale. Pe când îşi făcea studiile la Liceul Republican Sportiv, a făcut gimnastică de performanţă, ceea ce a şi ajutat-o în alegerea meseriei. „Nu m-am născut la circ. De obicei, acest lucru se transmite din generaţie în generaţie. Dacă buneii au fost artişti de circ, atunci copiii şi nepoţii, la rândul lor, vor urma acelaşi drum, şi nu contează dacă eşti jongler, acrobat sau dresor de animale”, explică tânăra.
A păşit pragul circului în noiembrie 2013. Pentru că îşi dorea să atingă performanţe, se antrena zilnic, uitând de duminici sau sărbători şi fără să se lase marcată de oboseală. Avea un scop, pe care trebuia să-l atingă. Astăzi, îşi permite să se odihnească duminica. În alte zile, începând cu ora 08:00, e în sala de sport. Îşi aminteşte cu zâmbet ziua în care a păşit pentru prima oară în arenă. „Tremuram toată de frică şi de emoţii. Sala era plină. Ziua ceea n-am s-o uit niciodată. Cum mă simţeam? Simţeam că am aripi, eram foarte fericită şi mândră de mine. Am simţit toată libertatea înălţimii şi responsabilitatea unui om care răspunde de viaţa mea. E vorba de încrederea dintre parteneri, pentru că nu toate elementele pot fi efectuate cu asigurare”, explică artista. În final, a primit şi flori.
„O singură clipă de neatenţie poate fi fatală”
Teodor Buliga, antrenorul Mihaelei, este, totodată, şi partenerul ei de scenă. Deşi gimnaştii evoluează pe scenă până la 40-45 de ani, deoarece e o meserie care te solicită foarte mult din punct de vedere fizic, „antrenorul meu are 61 de ani şi este într-o formă de invidiat”, susţine tânăra. Teodor Buliga a călătorit în toată lumea. Pentru Mihaela, însă, universul abia îşi deschide braţele. Astfel, acrobaţii se antrenează, pentru ca să evolueze curând pe scena circului din Australia. „Pentru mine, toamna aceasta va fi, la fel ca precedenta (când a avut loc debutul ei în arenă, n.r.), plină de emoţii. E pentru prima oară când voi fi departe de casă”, spune gimnasta.
Deseori, însă, în umbra unui număr de circ se ascund multe lacrimi sau chiar traume. „Au fost şi cazuri când au murit artişti în arenă, cazând în gol de la o înălţime de 10-15 metri. O singură clipă de neatenţie poate fi fatală”, spune gimnasta. „Dăruindu-te sportului, traumele devin un element inevitabil. Din păcate, însă, pentru nimeni nu este un secret că sportivii noştri sunt nevoiţi să muncească şi altundeva, în paralel, ca să poată achita cel puţin echipamentul strict necesar, medicamentele, vitaminele etc”, explică artista. Partenerii lucrează de mai mult timp la numărul lor de acrobaţie în aer. „Unor numere le sunt suficiente doar câteva luni de pregătire, pentru altele, însă, artiştii nu ies din sala de antrenamente chiar şi ani în şir. Noi lucrăm al doilea an şi încă nu este perfect. Într-un final, pe spectator puţin îl interesează prin ce ai trecut ca să ajungi în faţa lui. El plăteşte pentru show şi vrea să urmărească ceva original”, conchide gimnasta Mihaela Musteaţă.
