Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Gheorghe GRÂU: Cinste şi onoare,…

Gheorghe GRÂU: Cinste şi onoare, de vânzare angro

REANIMARE

«Made in Moldova» – spectacolul Teatrului «Satiricus», în regia lui Alexandru Grecu, după un text al dramaturgului Constantin Cheianu, ne pune faţă în faţă cu realul dezmăţ al corupţiei din R. Moldova.

Cu un iz de «pute» veritabil autohton, nimic contrafăcut, aşa cum este, convingător şi pe alocuri admirabil chiar, mesajul spectacolului îţi provoacă uşoare convulsii în amestec cu o vomă abia sesizabilă. Diagnosticul e clar: coana corupţia la braţ cu moşul de cununie, joacă tananica cum îi pofteşte inima. De am mai găsi şi leacul la boala asta deocheată, mai mult ca sigur, peste noapte am putea deveni o ţară prosperă.

Dar, cinismul ridicat la grad de  superlativ şi bătaia de joc  faţă de cetăţeanul cinstit şi onest, care nu-şi doreşte nimic în plus, decât o viaţă decentă şi o bună rânduială a lucrurilor, ne macină sufletul şi trupul, puţin câte puţin. Să fie oare o patimă, de a murdări ce e curat, ca mai apoi să-l parafrazăm pe clasicul Ion Luca Caragiale, rostind plini de entuziasm admirabila lui frază: «…Curat — murdar, d-nule! – Ce mai!»

Vindem angro democraţie, lege, cinste şi onoare, fără a vedea încotro mergem.

Bine că e un spectacol nestrigat, nerăcnit, neforţat, iar potlogarii, pardon, protagoniştii se prezintă în scenă onorabili şi respectabili – «oameni cumsecade, nu alta» – domnilor, printr-un miracol diabolic, dezleagă «nodul gordian» scurt pe doi: ai biştari (bani)- nu ai probleme şi basta. Treburile îţi merg ca pe roate, fiind şi tu un om printre oameni.

Adevărul e că viaţa ne mai oferă  întorsături imprevizibile. Tatăl, fiind medic, refuză categoric să acorde primul ajutor pacientului traumatizat într-un accident. Motivul e simplu – nu are nici bani, nici poliţă de asigurare medicală. După decesul pacientului, se află că nu era nimeni altul decât propriul fiu.

Totul e invers, anapoda, absurd până la delir. Zi cum vrei. Printr-o minune, dacă ne-ar fi dat să ne vedem sufletul, întâlnindu-ne cu sine cel adevărat, nu ştiu, ne-am mai păstra respectul faţă de propria persoană? Oare ne-am descurca fără o terapie intensivă a despătimirii în prag de mileniul trei? Tot învăţatul are şi dezvăţat. Vom trăi şi vom vedea.

Dar, până una alta, vă îndemn să vizionaţi, la Teatrul Satiricus, un spectacol revelator şi bine închegat, la un preţ accesibil — Made în Moldova.

O zi bună ţie, cititorule!

Gheorghe GRÂU