Elena Frimu, meşteriţă: Portul popular a reînviat din dorul celor plecaţi peste hotare

Astăzi, familia Frimu coase ii, rochii şi bundiţe pentru o ţară întreagă din dragoste, pentru că niciunul dintre membrii ei nu este meşter cu studii în domeniu. Chiar dacă părinţi lor, originari din Nisporeni, se ocupau cu meşteşuguri tradiţionale, Elena şi Vasile au deprins cu totul alte ocupaţii în viaţă, iar cei trei copii ai lor au studiat dreptul, politica şi muzica. Au revenit la portul popular tradiţional acum doi ani, când au înţeles că fiica lor mai mare a moştenit de la bunica darul de a ţese, a coase, a broda icoane şi a croi haine naţionale.

Portul popular a devenit o afacere de familie acum doi ani, îşi aminteşte Elena Frimu, când, împreună cu soţul său, au înţeles că fiica lor mai mare, Aliona, a moştenit de la bunici darul de a crea manual lucruri de toată frumuseţea. Când povesteşte despre fiica sa, Elena are emoţii şi cu greu găseşte cuvintele: „Fără a-i lămuri, a prins darul mamei mele, care în viaţa ei a brodat, a ţesut, a împletit, a făcut horboţică. Când am observat că fata mea se ocupă cu aşa ceva, mi s-a deschis în faţă o uşă mare şi frumoasă şi mi-am spus, în sfârşit: o văd pe mama cum coase.”

Elena spune că mama sa, care era o meşteriţă iscusită, a plecat din viaţă când Aliona avea doar trei ani, dar că fata a moştenit dragostea, răbdarea şi iscusinţa ei: „Făcea aşa nişte lucruri, cu atâta dragoste, exact cum făcea mama mea. Cu cât drag lucra la o broderie, la o horboţică… Mă rog, atunci nu observam toate acestea, eram copii. Cu timpul, le-am înţeles, vedeam în ochii fetei frumuseţea când ţesea, împletea…”

580-haine-popularePrimele lucrări ale fiicei au fost icoanele cusute cu mărgeluşe. Le păstrează şi acum, pentru că sunt de o sfinţenie aparte. „Ea voia să le vândă fiindcă avea nevoie de bani, dar prima icoană pe care a lucrat-o parcă se cerea să nu fie dusă de-acasă. I-am spus: hai să lăsăm icoana”, povesteşte Elena Frimu.

„Într-o zi ne-am zis: hai să facem ceva frumos!”

„Noi ne ocupam, în genere, cu businessul şi vindeam haine din ţesături naturale, dar am văzut că lumea vrea ceva şi mai natural, şi mai original. Într-o zi ne-am zis: hai să facem ceva frumos! Soţul ne-a susţinut. El însuşi brodează la maşina de cusut”, afirmă Elena Frimu.

Deşi niciunul dintre ei nu a studiat în domeniu, au pornit mica afacere. Aliona are studii juridice, a mers apoi la contabilitate, ca până la urmă să devină croitoreasă.

„Creaţiile pornesc de la pânzele naturale pe care le importăm, apoi, fiica creează toate schemele, desenele şi modelele la calculator. O ie mai întâi se croieşte, apoi se dă la brodat, iar pe urmă se coase. Culorile le alege fiica împreună cu tăticul. Sunt foarte bucuroasă că am reuşit, pentru că lumea iubeşte astfel de lucruri.”

În casa părintească din Nisporeni, care a rămas unor rude, erau multe lucruri de mână făcute de mama ei, spune Elena Frimu, dar noii locatari nu le-au păstrat, iar acum i-a rămas o mică zestre doar şi multe amintiri.

Pentru că fiul şi fiica mai mică au alte pasiuni, părinţii şi fiica mai mare lucrează cot la cot la toate etapele muncii. Într-un atelier din centrul capitalei, cei trei readuc istoria în contemporaneitate. Fiecare motiv sau simbol brodat pe cămăşi are o anumită semnificaţie, pe care o explică şi cumpărătorilor: cârligul ciobanului, miezul de nucă, calea şerpuită, triunghiul.

Pentru cei cu buzunarul mai mic

Elena Frimu spune că tradiţia portului popular a fost reînviată de sutele de mii de moldoveni care muncesc sau locuiesc peste hotare: „Portul popular a revenit în viaţa de zi cu zi nu din iniţiativa celor de aici, el a venit de la dorul celor plecaţi peste hotare, care au vrut ceva care le aduce aminte de Moldova. Omul a înţeles că vrea să poarte ceva natural, nu sintetic. Vin la noi oameni bolnavi de cancer să cumpere o cămaşă, o ie naturală. Atunci mai lăsăm şi de la noi. Eu nu m-am gândit niciodată la bani mulţi, cu toate că fără ei în viaţă este greu, ci la dragostea pe care o pun în muncă.”

Preţurile variază în funcţie de broderie, care poate fi realizată manual sau la maşina de cusut. Iile cusute manual pentru adulţi variază de la 1600 la 2000 de lei, iar cele pentru copii costă între 450 şi 850 de lei.

„Cum să vă spun, noi muncim pentru cei cu buzunarul mai mic, nu ridicăm preţurile. Poate că oamenii spun că şi la noi preţurile sunt mari, dar nu putem altfel din cauza cheltuielilor şi a impozitelor”, recunoaşte meşteriţa, care crede că e „un vis ca copilul tău să aibă darul mamei tale”.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *