Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Daniel Şomlea, deţinutul-actor vrea să…

Daniel Şomlea, deţinutul-actor vrea să meargă la Oscar

Daniel Şomlea este unul dintre cei 17 puşcăriaşi reali care au participat la filmările lungmetrajului „Eu când vreau să fluier, fluier”. După ce 11 dintre actorii-deţinuţi au fost eliberaţi, Daniel s-a întors în puşcărie, pentru că mai are de ispăşit şase ani din cei 15 de pedeapsă, la care a fost condamnat.

„Filmul a avut atâta succes, am sperat că poate preşedintele se gândeşte şi la mine şi mă graţiază. Am mai depus o cerere şi nu a fost acceptată, însă acum am un motiv serios. Băse, graţiază-mă că tre’ s-ajung la Oscar!”, a declarat Daniel Şomlea, 21 de ani, care a fost condamnat pentru omor de o instanţă de drept din România.

Deocamdată, Daniel nu se mai gândeşte la un alt rol pentru că, zice el, e supărat. În urmă cu două săptămâni, maică-sa a murit şi, pentru că nu e tocmai un deţinut-model, nu a putut ajunge la înmormântare. „Nu prea m-am ales cu nimic după acest film. Ne-au dat ceva bani atunci şi la premieră, în martie, ne-a mai ajutat dl regizor, dar acum, în ultimul timp, nu a mai dat niciun semn. Chiar dacă filmul a luat atâtea premii, nouă nu ne-au mai dat nimic”, a declarat pentru presa din România deţinutul supărat.

Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier” reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Florin Şerban. Din distribuţia filmului fac parte atât actori consacraţi (Clara Vodă şi Mihai Constantin), cât şi actori debutanţi (George Piştereanu în rol principal, 19 ani, şi Ada Condeescu, 21 de ani). Pentru ca acţiunea filmului, care are loc într-un penitenciar de minori, să pară cât mai verosimilă, în rolurile deţinuţilor au fost distribuiţi puşcăriaşi reali.

Daniel declară că, în timpul fimărilor, s-a simţit bine şi s-a înţeles bine cu actorii Toni Mihai Constantinescu şi Clara Vodă: „Sunt doi oameni de la care ai ce învăţa. Nouă ne-a fost ruşine să facem primii un pas spre ei. Dar niciodată nu ne-au privit ca pe deţinuţi. Este un vis frumos din care nu ne-am trezit încă”, a mărturisit Daniel.

Regizorul filmului, Florin Şerban, recunoştea că nu se aştepta să colaboreze atât de bine cu tinerii deţinuţi. „Nu credeam să întâlnesc copii cu atâta dăruire şi atât de multă dorinţă de a face ceva, de a ieşi în faţă. Mulţi dintre ei sunt extrem de inteligenţi, de o isteţime naturală ce s-a ascuţit în anii de puşcărie şi de orfelinate. Unii dintre ei au un talent debordant. Câţiva s-au născut să fie actori şi sper din toată inima să lucrez din nou cu cel puţin doi dintre ei în următoarele proiecte”, a spus Şerban.

Regizorul a mărturisit că cea mai mare provocare a fost să le câştige încrederea deţinuţilor şi să îi convingă că îi consideră drept nişte copii ca oricare alţii.

„Unii au făcut lucruri îngrozitoare, dar eu nu i-am judecat nicio secundă în funcţie de asta. În general, aceşti copii privesc o mână întinsă cu totul altfel decât cei din afară şi-şi deschid sufletul cum cei din afară nu şi-l deschid niciodată. Nu trebuie să le acorzi altceva decât respectul pe care îl merită orice fiinţă umană”, a completat regizorul român.

Lungmetrajul „Eu când vreau să fluier, fluier” a primit, la Berlin, în februarie 2010, „Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint”, după ce a obţinut şi distincţia „Alfred Bauer”, oferită pentru noi perspective în arta cinematografică.
Totodată, pelicula lui Florin Şerban a câştigat Premiul pentru cel mai bun film din secţiunea New Blood a Festivalului Internaţional de Thriller din Beaunne, Franţa.

Lungmetrajul „Eu când vreau să fluier, fluier” candidează din partea României pentru intrarea în secţiunea Cel mai bun film străin, în competiţia pentru premiile Oscar.