Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Dana Ciobanu: „Niciodată nu spun…

Dana Ciobanu: „Niciodată nu spun NICIODATĂ”

449-dana-ciobanuActriţă, soţie, mamă. Ştie cum să le îmbine pe toate. Se implică în tot ce-i pare interesant şi este departe de a se opri. Ştie că orice vis poate fi îndeplinit prin insistenţă şi muncă, cele două calităţi care-i sunt specifice.

Dana Ciobanu este actriţă la Teatrul „Eugene Ionesco”. În prezent, e în concediu de maternitate, timp în care a reuşit să se implice în câteva proiecte actoriceşti, fiind şi unul dintre fondatorii „Teatrului Mic”. Mărturiseşte că nu ştie să spună „stop” şi că se dedică total activităţii, dar şi oamenilor dragi.

Scena – o satisfacţie enormă

Când a venit timpul să-şi aleagă o facultate, a înţeles că îşi doreşte să studieze două specialităţi: jurnalismul şi actoria. Pentru că nu putea alege una din două, a scris pe un bileţel o specialitate, iar pe altul – cealaltă. Le-a pus într-o pălărioară şi a tras la sorţi. Era bileţelul pe care scria jurnalism. Atunci a simţit că îşi doreşte mai mult actoria. A plecat în România în speranţa că va fi acceptată acolo. Prima încercare a eşuat, ceea ce nu a descurajat-o. A revenit acasă şi, urmând mesajul din bileţelul tras iniţial, a aplicat la jurnalism, fără a renunţa la visul său. Timp de un an de zile s-a pregătit intensiv pentru admiterea la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. „Am citit cărţi, am învăţat poezii. Eram decisă să-mi realizez visul”, îşi aminteşte Dana. Imediat cum a fost anunţat orarul examenelor, şi-a luat inima în dinţi şi a mers să-şi încerce norocul, care, de data aceasta, a fost de partea sa.

Nu doar că a fost acceptată, dar a reuşit să fie admisă la buget. Dilema era însă că şi la jurnalism intrase la buget şi acum se afla în faţa unei noi alegeri: jurnalism sau actorie. Alegerea pe care a făcut-o este meseria pe care o practică în prezent şi nu regretă. „Este profesia care, cu siguranţă, mă reprezintă. Mă refer la starea de satisfacţie pe care o trăiesc când sunt pe scenă. E o muncă foarte dificilă. E o veşnică nemulţumire de sine şi o căutare, dar atunci când simţi personajul şi ai înţeles ce trebuie să faci în scenă, e o satisfacţie enormă”, mărturiseşte Dana, zâmbind. E nevoită totuşi să recunoască faptul că unui actor îi este greu să supravieţuiască în R. Moldova, fiind nevoit să se implice în mai multe proiecte, să lucreze concomitent în mai multe teatre. Acelaşi lucru îl face şi ea, iar, de curând, a reuşit să-şi realizeze şi cel de-al doilea vis – este prezentatoare la un post TV.

Pasărea Phoenix

Dana Ciobanu se consideră mai mult actriţă de teatru, deşi acceptă cu plăcere roluri în filme autohtone, oricât de ocupată ar fi. „Munca e diferită în filme şi în scenă, dar trebuie să te concentrezi şi să-ţi faci meseria. În scenă, totuşi, îmi pare mult mai dificil, pentru că momentul trebuie trăit cu intensitate maximă pe parcursul evoluţiei subiectului”, explică actriţa. Mai mult, un actor de teatru nu poate să repete scena jucată deja. Toate emoţiile sunt transmise direct spectatorului. Trebuie să ştii să-ţi stăpâneşti emoţiile, redându-le doar pe cele ale personajului interpretat. „Trebuie să faci abstracţie de tine. Personajul tău e tot om, cu momente vesele şi triste. Astfel, îţi camuflezi sufletul tău, cu toate emoţiile personale, după sufletul lui. Trebuie să fii cinstit cu personajul, să uiţi de tine, dar să fie o trecere moale. Uneori, chiar găseşti puncte de tangenţă cu personajul pe care îl joci”, relatează Dana.

Pentru ca un actor să poată face faţă rolului pe care-l interpretează, „trebuie să laşi la preşul de la uşă toate emoţiile tale şi să păşeşti în scenă doar cu personajul tău”, dezvăluie actriţa. Totuşi, recunoaşte că a avut şi momente dificile în viaţă, când îi era greu să urmeze propriilor convingeri. Viaţa sa, ca şi a oricărui om, are urcuşuri şi coborâşuri, dar chiar şi atunci când i se părea că nu se va mai ridica, a găsit de fiecare dată noi forţe pentru a urca mai sus şi a învăţa din greşeli. „În fiecare om există o pasăre Phoenix care, din scrumul în care ai ajuns, te reconstituie, fărâmă cu fărâmă”, afirmă Dana. Deşi, în prezent, îşi creşte fetiţa, firea sa energică nu-i permite să stea acasă. Astfel, chiar fiind în concediu de maternitate, se implică în diverse proiecte de actorie, reuşind să facă faţă peste tot. Mai mult, nu neagă faptul că i-ar plăcea să înveţe şi lucruri noi, poate chiar să cuprindă încă o meserie. „Niciodată nu spun NICIODATĂ. Negaţiile nu-mi sunt specifice”, zâmbeşte tânăra.

Acum, lucrează şi la o nouă montare la „Teatrul Mic”, fiind, totodată, cofondatoarea acestuia. „Am fondat un teatru unde suntem şi actori, dar şi cei care ne ocupăm de realizare, de căutarea spaţiului pentru repetiţii, pentru spectacole. Suntem un teatru mai intim, de atmosferă”, susţine Dana Ciobanu. Ţine la toate rolurile jucate, indiferent dacă sunt cele principale sau secundare, totuşi, există unul care îi este cel mai drag. Este vorba de rolul eroinei din piesa „Totul în grădină”, de Edward Albee, montat la „Teatrul Mic”. Iniţial, a crezut că nu este rolul său şi nu-l va putea juca, pentru ca, ulterior, să se descopere, încetul cu încetul, în această eroină. „E o femeie fără capăt, o femeie care nu are stop. Nu sunt genul care calc peste oameni, dar sunt o femeie care mă dedic absolut în ceea ce fac: fie vorba de profesie, rol, prietenie, dragoste”, zâmbeşte Dana Ciobanu.