Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Ciobanul cu diplomă

Ciobanul cu diplomă

287-ciobanLa vârsta de 24 de ani mulţi tineri visează la case confortabile sau la maşini de lux. Pentru el, marea dorinţă e de a reuşi să-şi extindă afacerea.

Ion Coipan s-a născut la Mereni, Anenii Noi. El povesteşte că grija pentru animale a moştenit-o de la bunelul său. „Bunelul mă lua deseori la stână să-l ajut. Era o plăcere pentru mine să iau iarna, pe zăpadă, un braţ de fân, să îl pun în iesle şi să urmăresc cum mănâncă oiţele.” Pentru Ion, cea mai frumoasă perioadă a anului erau lunile în care veneau pe lume mieii. „Erau atât de drăgălaşi. De atunci mi-am zis că, fiind mare, îmi voi face propria turmă de oi.”

La facultate – cu gândul la oi

În 2004, a fost înmatriculat la Academia de Studii Economice, la Facultatea Economie şi Management, intenţionând să înveţe gestionarea unei afaceri. Era un student silitor. „Nu aveam nicio absenţă nemotivată. Eram atent la cursuri. Studiam cu plăcere Macroeconomia şi Micul Business. Ştiam că aceste cunoştinţe mă vor ajuta la administrarea afacerii pe care o visam.”

În vacanţă, împreună cu fratele său mai mare, Dumitru, pleca la Moscova pentru a munci la construcţii. Au agonisit 15 mii de euro. După absolvirea facultăţii, s-a şi pus pe treabă. A cumpărat 130 de oi, trei hectare de păşune şi a construit un adăpost pentru iarnă. Cea mai mare problemă pentru Ion a fost identificarea ciobanilor. „A fost greu să aleg oameni potriviţi. Aveam nevoie ca aceste persoane să le poată paşte, tunde şi mulge. Nu puteam angaja pe oricine. După lungi căutări, am găsit oameni cărora să le placă această muncă. Ei sunt nenea Valuţă şi nenea Nicolae Ciorbă. Oamenii se descurcă de minune. Iniţial, erau trei, dar unul era scandalagiu, venea beat şi l-am concediat. Cu ceilalţi doi mă descurc bine. Am încredere în ei.”

Neprofitabilă, dar plăcută

Pe lângă faptul că gestionează această fermă, Ion are şi un serviciu la o companie petrolieră din Chişinău. A ales să aibă o slujbă deoarece nu se descurca cu banii. „Era greu la început, pe urmă vindeam brânză şi le dădeam salarii ciobanilor. Este o afacere neprofitabilă, dar plăcută.”

În ajun de Paşte, Ion a avut primul profit, după ce a vândut miei şi brânză. „În două zile, nu mai aveam nimic. Oamenii mă întrebau dacă mai am miei de vânzare. E cel mai bun timp pentru un cioban.” Din banii câştigaţi, a mai cumpărat păşune. De cu vară, pregăteşte rezerve de hrană pentru iarnă. Vara aceasta a cumpărat mult fân. „Am cheltuit mult, nu ştiu când voi scoate toţi banii pe care i-am investit. Până la urmă, nu-mi pare rău că am făcut acest pas, chiar dacă nici până azi nu câştig bani din afacere. De altfel, e firesc mai întâi să semeni, apoi să culegi.”

La toamnă intenţionează să mai cumpere 100 de oi, pentru a le selecta: o parte să fie bune de lapte, altele – de carne, iar celelalte – pentru lână.

Cu cartea de engleză la oi

După ce îşi va pregăti oile de iarnă, va pleca în SUA. Vrea să viziteze această ţară, iar pentru asta, din februarie, învaţă engleza. „Când nu reuşesc să învăţ acasă, îmi iau caietul şi cartea şi buchisesc la stână. Nu pierd timpul. Până la toamnă, cred că voi vorbi liber în engleză. Îmi voi lua rămas bun de la oi în engleză: „Good bye, my sheep”. Afacerea o las în grija fratelui meu, Dumitru. Mă duc să muncesc acolo ca să câştig nişte bani pentru o afacere cu peşti. Am studiat piaţa din R. Moldova şi am constatat că nu prea avem peşte. De fapt, importăm acest produs, peştele autohton fiind puţin şi scump. De ce să importăm peşte de apă dulce din Ucraina, când avem posibilitatea să îl creştem şi aici, fiind şi mai ieftin?” Ion este convins că se va descurca perfect cu ambele afaceri. „Când te implici în ceea ce faci, reuşeşti, chiar dacă orice început este greu.”

Prietenii se miră de perseverenţa lui Ion. Veaceslav Panfile, prieten din copilărie, recunoaşte că îl invidiază pe Ion pentru curajul său: „Dacă ai nevoie de el, te ajută oricând. La vreo sărbătoare, este prezent. Nu spune niciodată că e ocupat cu oile sau cu alte treburi. Îşi trăieşte tinereţea la fel ca ceilalţi tineri”.

Birocraţia omoară afacerea

Ion spune că, în R. Moldova, businessul mic şi mijlociu se dezvoltă cu greu din cauza birocraţiei. Iniţierea unei activităţi de producere presupune mari riscuri. „Nu ai nicio garanţie din partea statului că resursele investite în utilaje, materie primă, arendă de spaţii, forţă de muncă etc. nu vor fi „confiscate” prin impozite, amenzi, penalităţi. Deseori, chiar la primul control se aplică amenzi de 3—5 mii de lei sau şi mai mult, în funcţie de dispoziţia inspectorului fiscal. Astăzi întreprinderea şi-a început activitatea, iar peste 10 zile s-a închis din cauză că i s-a aplicat o amendă distrugătoare.”

Lilia Zaharia-Cravcenco