Ceramista din satul cu istorie milenară

Refuză cu vehemenţă să se ocupe de kitsch, chiar şi pentru bani buni. Satul din care provine are o istorie bogată în domeniul ceramicii pictate. A muncit mult pentru ca orice lucrare de-a ei să poată fi numită operă de artă.

Alena Stoica s-a născut în satul Vărvăreuca, Floreşti. Visul său a fost grafica, însă cărţile destinului s-au aranjat un pic altfel. Totuşi, nu regretă, cu atât mai mult cu cât ceea ce face acum include mai multe genuri, inclusiv grafica.

Satul ceramicii pictate

De mică, şi-a dorit să picteze. În sat însă nu putea găsi o şcoală de pictură, aşa că a urmat Şcoala de Arte Plastice pentru Copii din Floreşti. Mama, încă neîncrezătoare în talentul fiicei, o tot întreba pe profesoară cum se descurcă fata ei. Alena se descurca bine. Drept dovadă, şi-a continuat studiile la Colegiul Republican de Arte Plastice “Alexandru Plămădeală”. Aici a început să practice grafica. Părea că acesta îi este destinul. Soarta însă şi-a făcut propriile planuri în această privinţă. La Universitatea de Stat a Artelor n-a reuşit să intre la specialitatea grafică. În schimb, i s-a propus să-şi încerce forţele la tapiserie sau ceramică. Prima i s-a părut prea feminină şi prea departe de interesele ei. Ceramica însă i-a captat atenţia. “M-am gândit că e ceva nou, interesant şi am decis să încerc”, relatează Alena.

Peste un an de studii, decanul i-a propus să continue deja la grafică, unde s-au eliberat câteva locuri, însă tânăra studentă nu mai era interesată de altceva decât de ceramică, unde putea să-şi aplice cunoştinţele obţinute. “Ceramica îmbină toate genurile: pictură, grafică… Aici este şi colorit, cromatică, trebuie să cunoşti desenul, tehnologia etc.”, explică Alena Stoica. Abia mai târziu, a aflat că prima sa profesoară de pictură era, de asemenea, ceramistă. Mai mult, s-a dovedit că satul său de baştină, Vărvăreuca, deţine o istorie bogată în ceramica în stilul Cucuteni. “Am aflat, spre uimirea mea, că mă trag dintr-un sat cu istorie milenară. Acum şase-şapte mii de ani, meşterii din partea locului erau renumiţi anume prin ceramica pictată”, dezvăluie Alena.

Prefer să fac artă

Încetul cu încetul, ceramista a început să se documenteze mai mult în domeniul ales, pentru ca fiecare lucrare creată de ea să poarte o semnificaţie anume, dar şi o conotaţie a tradiţiei moldave. “Vezi ceva, îţi place, vrei să repeţi, dar nu înţelegi profunzimea lucrării. Am început să studiez literatură, săpăturile arheologice şi am descoperit ceramica decorativă în stil Cucuteni–Tripolie, ce nu poate fi găsită în muzee. Astfel de lucrări erau răspândite în partea de nord a Moldovei”, susţine Alena. Pe de altă parte, simbolurile sunt cele care stau la baza semnificaţiei fiecărui obiect. Orice linie, orice punct are o conotaţie, iar toate acestea la un loc prezintă semnificaţia lucrării date.

Totodată, ceramista afirmă că nu este adepta kitsch-ului. “Nu-mi place să repet acelaşi lucru de sute de ori. Mă inspir de la strămoşi, dar introduc, de fiecare dată, ceva nou”, mărturiseşte Alena Stoica. Mai mult, au fost cazuri când a refuzat să facă lucrări care, consideră ea, ştirbesc coloritul naţional. “Nu se rezumă totul la bani. Sunt cunoscută deja ca autor. Îmi ţin linia trasată. Nu poţi să faci Cucuteni pe un burlui de vin. Prefer să fac artă”, explică Alena. Deşi arta se cumpără mai mult de către cunoscători sau de cei ce posedă un gust mai rafinat, ceramista nu renunţă la ceea ce face deja de ani buni.

Alena recunoaşte că străinii nu se avântă să cumpere obiecte din ceramică, deşi par interesaţi de acest gen de artă. Astfel, cei mai buni cumpărători rămân a fi moldovenii, mai ales după ce autoarea le explică semnificaţia fiecărui simbol desenat. “Fie că le place foarte mult un obiect, fie că vor să facă un cadou deosebit, de obicei, ai noştri sunt cumpărătorii fideli. Unii revin pentru a achiziţiona încă o lucrare. Mă bucur când oamenii se întorc cu faţa la ceea ce-au creat strămoşii”, spune Alena.