Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Cântăreaţa zburătoare

Cântăreaţa zburătoare

270-cebotariUna din cele mai mari soprane din toate timpurile, cântăreaţa de operă de origine basarabeană şi actriţa Maria Cebotari a revenit zilele acestea la Chişinău. Filmul documentar „Aria” a fost lansat marţi la cinematograful „Odeon” din capitală.

Regizorul acestei pelicule este Vlad Druck, iar scenariul este semnat de Dumitru Olărescu. Filmul vorbeşte despre viaţa celebrei cântăreţe pe scenele din Londra, Paris, Florenţa, Copenhaga, Milano, Bucureşti etc. Acestea sunt doar câteva din oraşele, în care Maria Cebotari a avut turnee.

Copilă fiind, nu îşi imagina niciodată probabil că va ajunge să cucerească inimile a mii de spectatori din întreaga Europă. Maria Cebotari, de fapt s-a născut într-o familie modestă, fiind al cincilea copil din cei doisprezece. A început să cânte de la vârsta de 4 ani la biserică, preotul paroh i-a remarcat talentul şi a îndrumat-o să urmeze studiile de specilitate. Astfel, ea a studiat la şcoala normală de fete Florica Niţă şi la Capela Metropolitană din Chişinău condusă de Mihail Berezovschi, după care a urmat conservatorul „Unirea” din Chişinău. După terminarea studiilor la conservator, a fost angajată ca actriţă la Teatrul de Artă din Moscova. În anul 1929 pleacă la Berlin, unde ea lecţii de canto. La 15 aprilie 1931 debutează la opera din Dresda. Ulterior este angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde rămâne până la moartea sa, în 1949. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i se conferă cel mai înalt titlu onorific existent în Germania şi Austria de atunci, de-Kammersangerin.

În anul acesta, când s-au împlinit 100 de ani de la naştere, a Mariei Cebotari, Centrul Cultural „Odeon” în colaborare cu Uniunea Cineaştilor din Republica Moldova au adus publicului în prim plan, istoria cântăreţei zburătoare.

Regizorul Vlad Druck, a spus la deschidere că s-a lucrat mult la acest film pentru că despre Maria Cebotari, la noi, cel puţin până nu demult, se vorbea cu jumătate de voce. „Ea se considera româncă, iar în film există acest moment în care actriţa spune că este româncă, şi acest lucru nu era pe plac fostului regim”, a menţionat Druck. „De fapt premiera a avut loc la Uniunea Cineaştilor în anul 2004, de atunci pelicula nu a mai rulat nicăieri, fiind cenzurată de Ministerul Culturii”, a mai adăugat rigizorul.

Aurelian Dănilă, prezent şi el la eveniment a venit cu propunerea ca în parcul Catedralei din Chişinău să fie inaugurată o alee a oamenilor de artă din Moldova.

„Este un paradox când vezi cât de scurtă este viaţa fizică a unei persoane şi totodată cât de lungă poate fi viaţa unui act de creaţie, a spus Dina Ghimpu, şefă de Direcţie la Ministerul Culturii. „Mă bucur că pot vedea istoria acestei priveghetori naţionale, despre care din păcate se cunoaşte foarte puţin, şi mă bucur că acest film este vizionat nu numai de oamenii de cultură, dar şi de cei care nu au avut ocazia să cunoască prea multe detalii despre viaţa Mariei Cebotari”, a mai adăugat D. Ghimpu.

Tatiana POTÂNGĂ