Calvarul: un nou cap de acuzare împotriva comunismului
„Ar fi bine ca asemenea volume să fie prezentate în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la un forum comemorativ care să reunească sute şi mii de participanţi, pentru ca numele jertfelor staliniste să fie cunoscute de la mic la mare”, a spus scriitorul Ion Hadârcă în cadrul evenimentului de lansare a cărţii „Calvarul”, de Dumitru Ciobanu, desfăşurat la Biblioteca Onisifor Ghibu din Chişinău.
Potrivit autorului, cartea se vrea a fi încă un cap de acuzare împotriva terorii comuniste. Astfel, Dumitru Ciobanu speră ca „aceste rânduri să devină cândva mărturia mea la multrâvnitul proces de judecată şi de condamnare a odiosului regim criminal ruso-comunisto-stalinist, a crimelor săvârşite pe meleagurile noastre.
Studiate de istorici, toate mărturiile celor care au suferit vor fi probe în procesul de condamnare a actualilor moştenitori ai regimului comunist de ocupaţie. Prin organizaţii regionale de partid, comsomol, pionieri, ei încearcă să reînvie năluca monstruoasă a omenirii”.
Cu emoţii greu de stăpânit Valentina Sturza, preşedinta Societăţii Victimelor Staliniste, s-a destăinuit că a „aşteptat cu nerăbdare ziua lansării, pentru a primi această minunată carte din chiar mâna verişorului Dumitru Ciobanu. Eram împreună în vagonul care ne-a dus spre Gulag. Am fost trei familii deportate cu 15 membri de familie, adulţi şi copii, până şi noi, cei mai mici, eram etichetaţi ca duşmani ai poporului, ai marelui popor sovietic, mascat sub şandramaua rusească”.
Un alt vorbitor, Vladimir Hotineanu, ministrul Sănătăţii al R. Moldova, a specificat că, „în buletin, locul meu de naştere este Kzîl-Orda. Tatăl meu a fost în acelaşi lagăr stalinist cu nume Ivdev. Clişeul deportărilor stalinisto-comuniste cred că este cel mai odios din lume. Familia noastră a rezistat pentru că a fost împreună, pentru moldoveni ea a fost sfântă”.
Soţia regretatului poet, de origine bucovinean, Ion Vatamanu, E. Curecheru-Vatamanu, a spus: „Am citit şi am plâns concomitent la lectura acestei cutremurătoare cărţi, e foarte veridică. Tot calvarul care a fost descris l-am suportat şi noi, familia Curecheru. Tatăl a fost ridicat pe data de 22 iunie 1941, când, chipurile, conform istoriei sovietice, a fost declanşat Marele Război pentru Apărarea Patriei, nici măcar la apărarea acestei Patrii fictive nu a fost luat, dar închis în puşcărie, nerezistând nici doi ani de viaţă silnică. Aveam un an când, la 6 iulie, s-a întâmplat marea noastră tragedie a deportării. Parcă şi acum o aud pe bunica strigând: daţi-mi copilul! În ultimul moment, am fost scoasă de pe listă, am rămas acasă, fără casă. O femeie din sat m-a luat şi m-a dus la gară, unde erau deportaţii”.
Publicistul Vlad Pohilă a propus să fie realizat un film documentar, printr-o chetă comună, care ar putea fi intitulat Memorial al Durerii. „Balticii nu uită, nici nu iartă. Mă închin de sănătate autorului, pe tineri îi îndemn la neuitare. În alte ţări se publică masiv la această temă, cât martirii Gulagurilor sau rudele lor mai sunt în viaţă”, a spus Pohilă.
Ideea realizării unui film documentar a fost sprijinită de participanţi. Volumul de mărturii a apărut cu sprijinul nepotului autorului, Nicolae Ciobanu, dar şi prin contribuţia Mariei Hadârcă. Prefaţa cărţii este semnată de Ion Hadârcă.
Cartea este completată de un album foto şi de o listă a jertfelor regimului stalinisto-comunist din comuna de baştină a autorului Ciuciuleni, raionul Nisporeni, extrasă din Cartea Memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist.
Raia Rogac
