Budulai are 75 de ani

219-volontirItinerarul zilnic. Coridoarele lungi ale teatrului, tapete decolorate pe pereţi, lumină palidă. În mâini – un pachet. În pachet – mâncare. Aici, de mult, nimeni nu observă stranietăţile acestui om, la fel cum nimeni nu-şi mai aminteşte când anume numele său a fost simplificat până la patronimic. În fiecare dimineaţă Ermolaici vine la teatru pentru a hrăni câinii.

Cândva, interlocutorii săi pletoşi erau vagabonzi. El nu se consideră stăpânul lor, el, pur şi simplu, a construit în curtea teatrului câteva «căsuţe» pentru ei şi a început să-i viziteze. Ei sunt nişte ascultători recunoscători. Ermolaici le-a povestit de sute de ori la rând despre viaţa sa. Cum a fost profesor într-o şcoală rurală, cum, în 1956, a fost selectat la teatru, în urma unui concurs, cum discuta cu primul său regizor despre marii actori, despre ţigările şi despre tabla de şah de pe masă şi cum a fost când regizorul i-a spus: «Eşti pregătit, îţi dau undă verde».

Mihai Volontir, actorul: «Eu nu ştiam ce înseamnă undă verde».

Cor.: «Acum cunoaşteţi?».

Mihai Volontir, actorul: «Cu aproximaţie (zâmbeşte), ştiu deja».

Cor.: «Ne puteţi povesti această istorie?».

Istoria e despre acea «undă verde», despre libertate. Mihai Volontir a ales singur să locuiască aici, la Bălţi. Un oraş nu prea mare, ziua tăcut, noaptea mut. El a decis că nu va pleca de aici niciodată şi că niciodată nu va părăsi locuinţa sa din trei camere, dintr-un bloc cu multe etaje, nici mai ales teatrul.

Repetă, după Şalom-Aleihem, ca pe o rugăciune: «Dacă tu nu vei iubi casa ta jerpelită, strada ta murdară, cum ai putea îndrăgi alte oraşe şi alte popoare?».

Mihai Volontir, actorul: «La Moscova, pot trăi o săptămână, două, nu mai mult. La Kiev – la fel. La Odesa – acelaşi lucru. La Chişinău – ceva mai mult. E un haos, dar eu nu pot suporta haosul. Haosul oamenilor care pleacă fără a şti încotro».

Aproape niciodată nu a acordat interviuri, astfel încât admiratorilor săi nu le-a rămas nimic mai mult să facă decât să-l înzestreze pe actor cu toate calităţile ţiganului Budulai. Au mai fost vreo 40 de filme, dar Budulai e Budulai, chiar dacă nu-s de acelaşi sânge, actorul nu s-a opus niciodată acestei asemănări.

El nu a încercat să infirme zvonurile că el şi Klara Luciko nu sunt soţ şi soţie. Foarte puţini i-au cunoscut adresa poştală, dar scrisorile l-au găsit întotdeauna. Era suficient să scrii pe plic doar câteva cuvinte: «URSS, pentru Budulai». Zilnic – câte un sac. Mai mult – aproape nimeni nu cunoştea că soţia lui Volontir este Efrosinia Dobândă. Ea este femeia care a acceptat conştient să rămână în umbră, învăţând, pe parcursul întregii sale vieţi, înţelepciunea de a nu fi geloasă. Zilnic, ea sistematiza corespondenţa soţului său, astfel încât acesta să nu se «înece» în avalanşa declaraţiilor de dragoste.

Efrosinia Dobândă-Volontir, soţia lui Mihai Volontir, actriţa: «Am răspuns la fiecare scrisoare. De ce? Pentru că am considerat important să le restitui acestor femei cel puţin o vorbă caldă, în semn de recunoştinţă».

Ana Nelson,
http://www.1tv.ru/ newsculture/139490
Adaptat ZdG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *