Baletul în scenă şi în viaţa de zi cu zi

Sunt împreună atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi. Pasiunea vieţii lor este baletul. Au învăţat să ascundă durerile pe scenă, ca să poată reda emoţiile personajelor.

Cristina şi Alexei Terentiev formează un cuplu pe scenă şi în viaţă. Munca lor continuă acasă, unde discută despre balet, despre stiluri şi despre scenele mari ale lumii. Recunosc faptul că baletul presupune atât graţie, frumuseţe, cât şi traume, însă un adevărat artist trebuie să înveţe să păşească înainte. Soţii Terentiev au deprins cum e să nu dai înapoi.

Primă balerină chiar şi în timpul sarcinii

Părinţii lui Alexei, deşi sunt dansatori, nu au nicio legătură cu baletul propriu-zis. Timp de 20 de ani, aceştia au făcut parte din formaţia „Joc”. Părinţii Cristinei, însă, sunt departe de lumea dansului profesionist. „Mama dansa, dar numai pentru a-şi menţine silueta. Cred că era mai curând visul ei să fac balet”, zâmbeşte tânăra. Astăzi, este primă pe scenele din întreaga lume, alături de soţul său. Nu oricărui cuplu îi este uşor să se afle alături 24 din 24 de ore, însă ei au reuşit să găsească esenţa care i-a legat şi mai mult. „Când unul dintre noi vine cu o idee, avem posibilitatea să o aplicăm imediat în practică şi să înţelegem dacă reuşim să o facem şi pe scenă”, zâmbeşte balerina. „În cazul în care Cristina ar fi fost balerină, iar eu aş fi avut o altă meserie, cred că ar fi apărut probleme. Noi ne aflăm deseori în deplasări. E complicat să păstrezi familia atunci când unul din cei doi absentează câte jumătate de an”, accentuează Alexei.

Munca unui balerin necesită dăruire de sine. Ziua de muncă începe la 10:00. „Indiferent de faptul dacă avem sau nu spectacole, trebuie să ne antrenăm zilnic, pentru a evita diverse leziuni şi a te menţine în formă, după care încep propriu-zis repetiţiile repertoriului la care lucrăm”, explică Cristina. De curând, tinerii au devenit profesori de balet, având astfel posibilitatea să transmită tinerei generaţii măiestria acumulată pe parcursul anilor. Deşi recunosc că nu e deloc uşor să le explici tinerilor ce trebuie să facă sau cât trebuie să muncească, susţin că e o meserie interesantă. „Este foarte important ca ceea ce am reuşit noi, să păstrăm şi să transmitem noii generaţii. Baletul este arta care trebuie să trăiască”, spune prima balerină.

Cristina Terentiev a continuat repetiţiile şi în perioada sarcinii. „Nu făceam eforturi la fel de mari, dar nu am renunţat complet la exerciţii. Există gimnastică pentru femeile însărcinate”, spune zâmbind aceasta. Totuşi, recunoaşte că, la două luni de sarcină, continua să fie balerină primă, având câte două spectacole pe zi. „Exersa toate elementele, inclusiv salturi. Îmi era nespus de frică”, îşi aminteşte emoţionat Alexei. Medicul, însă, l-a calmat, spunându-i că sarcina decurge uşor şi nu există niciun pericol pentru mamă sau pentru făt. La trei luni după naştere, tânăra mămică era deja în scenă. „Acum îmi hrăneam copilul, acum eram în scenă… Aşa e în tinereţe. Vrei să le reuşeşti pe toate”, zâmbeşte Cristina.

Traume şi aplauze

Aplauzele sunt partea cea mai valoroasă a spectacolului. Zâmbetele balerinilor din final, însă, ascund deseori o durere fizică aproape insuportabilă, iar în culise mereu se află un medic. „Este un tip de sport traumatic. Se pot întâmpla diverse accidente. Ne antrenăm zilnic, pentru a reduce riscurile de accidente, însă fiecare dintre artiştii de balet are traume”, remarcă Alexei. Durerea fizică, totuşi, nu-i face să renunţe la pasiunea vieţii lor. „Trebuie să-ţi iubeşti meseria la nebunie, ca să ieşi în scenă în cinci minute după ce ţi s-a administrat o injecţie. Noi lucrăm pentru spectator. El ne aşteaptă şi el nu trebuie să vadă durerea noastră nici în mişcări, nici pe faţă”, spune cuplul într-un glas.

Un balerin nu este doar un dansator, ci şi un bun actor, care trebuie să transmită prin dans emoţiile personajului său. Pe de altă parte, este foarte importantă şi mimica. „Spectatorii nu trebuie să mă vadă pe mine, ci eroul pe care-l joc, emoţiile, trăirile lui. Trebuie să mă contopesc cu personajul meu, astfel încât să devenim un tot întreg”, explică Alexei. Soţii îşi amintesc frica de scenă care, iniţial, îi domina. Dezvăluie că nici astăzi n-au putut învinge acest sentiment, însă au învăţat să i se opună. „Trebuie să te aduni, să te concentrezi la maximum asupra la tot ce ai de făcut. 1500 de spectatori te privesc doar pe tine. Emoţiile sunt foarte mari. În culise, stau colegii gata să te critice, dar asta-i meseria”, au dedus Cristina şi Alexei Terentiev.