Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Balerina cu o pensie jalnică

Balerina cu o pensie jalnică

De la 18 ani, când a absolvit cursurile de balet, s-a lansat pe scena Teatrului Academic Moldovenesc “A. S. Puşkin” (în prezent, Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”). În 46 de ani, acest teatru îi devenise a doua casă.

Astăzi, Elena Râpceac încearcă să supravieţuiască din pensia sa, care constituie, nici mai mult, nici mai puţin, 1125 de lei. Ea ne-a vorbit cu emoţie despre perioada în care îşi juca rolurile pe scenele teatrelor locale şi de peste hotare. Până la 50 de ani, nu accepta să-şi întemeieze o familie. Deşi a avut mai multe cereri în căsătorie, le respingea, deoarece nu putea renunţa la teatru.

Astăzi îşi duce bătrâneţile cu demnitate, încercând să supravieţuiască din pensia simbolică pe care o primeşte pentru decenii la rând de muncă istovitoare.

În ciuda faptului că a avut perioade în care nu-şi primea salariul cu lunile, nu s-a gândit vreodată să renunţe la scenă. Muncea de dimineaţă până seara târziu. Rolurile jucate de Elena Râpceac erau, în special, ale unor persoane de sex masculin. A trăit perioade foarte grele, dar frumoase. “Când am venit în teatru, eram foarte tinerică şi, fiind colegă cu Chiril Ştirbu, cu Constantin Constantinov, cu Eugen Ureche, care pe atunci aveau în jur de 28 de ani, mă simţeam o norocoasă. Eram nespus de fericită că jucam alături de actori atât de mari”.

Când veni momentul odihnei “binemeritate”, i s-a calculat o pensie foarte mică. “M-am pensionat, în 1990, cu o pensie foarte mică, deoarece salariile erau mici. Ulterior, mi-au mai adăugat, după care, pentru că lucrasem şi la televiziune, mi s-a mai suplinit cu 12 lei. Azi primesc 1125 de lei”.

Cum să supravieţuieşti cu 1125 de lei, în special în perioada rece a anului? Pentru a supravieţui, vara, atunci când nu plăteşte pentru energia termică, începe a economisi bani, astfel încât iarna să-şi poată achita căldura şi să nu acumuleze datorii. “Vara, cheltuiesc doar jumătate din pensie pe lună, cealaltă jumătate o adun pentru iarnă”. Astfel, cum vine toamna, din banii economisiţi plăteşte căldura, îşi cumpără cartofi, ceapă, făină, ulei pentru toată iarna. Elena Râpceac a calculat şi spune că, iarna, după ce achită toate costurile de întreţinere a casei, rămâne cu vreo 25 de lei. Din ce-i rămâne, îşi poate cumpăra vreun pachet de lapte, nu mai mult. Deşi multora le-ar părea incredibil, artista nu are niciun fel de datorii. “Nu am datorii. Totul e plătit. Mulţi se miră, dar eu observ că cei care au salarii mari au şi datorii mari. Eu nu pot aşa. Mai întâi văd ce am de plătit, după care calculez ce-mi rămâne, dacă îmi mai rămâne ceva”.

La magazin sau la piaţă merge doar când are bani în buzunar. Ea nu-şi poate permite luxul de a-şi procura altceva decât strictul necesar. Primeşte pensia în ziua a 12-a a fiecărei luni şi până în ziua a 18-a achită tot ce are de achitat. Când merge la piaţă, se îndreaptă direct încolo unde poate găsi ceea ce caută. Revine acasă fără a se apropia de alte tejghele, fiind conştientă că nu are suficienţi bani. “Când mă duc la piaţă, ştiu exact ce am de cumpărat. Doar vara, când nu am de achitat încălzirea, pot să-mi permit ceva mai mult”.

Pentru că nu are copii, primea vara, suplimentar la pensie, câte 35 de lei, iar iarna – câte 60 de lei. Primea ceva şi pentru merite în arta teatrală, astfel încât, lunar, pensia era suplimentată cu 120 de lei. Între timp, suma ce i se adăuga pentru lipsa copiilor i-a fost retrasă, nu se ştie de ce…

Deoarece, pentru ea, cariera a fost prioritară, a rămas fără o familie şi fără copii. Astăzi, la 84 de ani, deşi este singură, spune că nu are nevoie de suportul vreunui asistent social. Spune că nu regretă nimic din cele trăite în 84 de ani de viaţă, nici chiar sărăcia în care trăieşte astăzi. “Banii nu fac totul. În faţa morţii, chiar dacă ai bani, nu poţi face nimic”.