Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Asistenta cu ochi blajini

Asistenta cu ochi blajini

298-asistentaGalina Bivol este şi medic, şi infirmieră, şi moaşă, şi farmacistă, şi psiholog, şi tot ce necesită situaţia. Oficial însă, de aproape 30 de ani, este asistentă medicală. A acceptat această muncă pentru că îi place să lucreze cu oamenii, dar şi pentru că este responsabilă şi ştie că cineva trebuie să o facă. În localităţile rurale, cum sunt Sărăteniul şi Nemţeniul, în care activează, nu este nici jumătate din necesarul de lucrători medicali, fapt ce suprasolicită puţinii angajaţi existenţi.

Galina este o femeie cu ochi blajini şi zâmbet cald. Dacă îi adresezi o întrebare, se opreşte din drum şi îţi explică totul cu mult calm. Despre propria-i persoană vorbeşte cu modestie, în schimb despre meseria şi pacienţii ei povesteşte cu mult entuziasm. «Gravidele mele» şi «bătrânii mei» – îi numeşte asistenta pe cei mai dragi beneficiari ai săi. După ce şi-a petrecut tinereţea şi o parte din maturitate alături de oameni, nu-şi mai imaginează viaţa altfel.

Când moldovenii au început a pleca la muncă peste hotare, Galina s-a gândit în repetate rânduri să plece şi ea. Copiii creşteau, cerinţele erau tot mai mari, munca – din ce în ce mai grea, iar remunerarea a fost şi rămâne a fi destul de modestă. Casa le era în construcţie şi necesitau bani ca s-o termine. În plus, majoritatea colegelor sale – asistente medicale, făcuseră deja acest pas. În urma migraţiei, din 15 lucrători medicali, câţi erau acum câţiva ani, au rămas doar doi, unul dintre ei fiind Galina Bivol. Gândul plecării, periodic, revine. În astfel de momente, Galina se gândeşte cum s-ar descurca familia în absenţa ei, ce ar face bolnavii din sat fără serviciile unei asistente, unde ar merge gravidele sau mamele cu copii mici pentru o simplă consultaţie, în cazul în care ea ar pleca.

Paralel cu munca de asistentă medicală în satul ei, Sărăteni, lucrează în calitate de asistentă coordonatoare la Centrul de sănătate din Nemţeni. Are în subordinea sa alte opt asistente, care deservesc opt mii de locuitori din şase sate învecinate. «Este foarte greu. Să fii responsabil de supravegherea a câte o mie de persoane nu-i simplu. Şi condiţiile de lucru lasă de dorit. Dar te ataşezi de oameni şi ei de tine şi cum poţi să-i laşi?», se întreabă retoric asistenta. Acum, după ce în vară o parte dintre aceste sate au fost inundate, prezenţa lucrătorilor medicali este absolut necesară.

Familia Galinei este şi ea sinistrată. Când au venit apele, femeia şi-a lăsat gospodăria şi casa proaspăt construită şi a plecat la muncă: să ajute bătrânii, mamele cu copii, gravidele să iasă din casă şi să se refugieze în siguranţă. Toată lumea era atunci speriată, îşi aminteşte asistenta, dar este mulţumită că nu au avut accidente grave. Acum situaţia este confuză, mulţi dintre locuitori au plecat din localitate, alţii revin, iar asistenta trebuie să monitorizeze toate aceste schimbări. Este responsabilă şi de întocmirea diverselor documente, liste, pentru care trebuie să bată pe la fiecare poartă. «Acum, la începutul lunii septembrie, am vaccinat copiii de şapte ani. A trebuit să-i căutăm, să aflăm care şi pe unde a plecat, o mare bătaie de cap», spune Galina.


«Este o persoană disciplinată, care îşi cunoaşte munca. Se bucură de o mare autoritate printre femeile şi tinerele din comunitate. Ţinând cont şi de faptul că activează în localităţi care duc lipsă de cadre medicale în proporţie de 70 procente, ea face cu mult mai mult decât prevede munca de asistentă. Dacă toţi lucrătorii medicali s-ar dedica meseriei asemeni ei, realitatea ar fi alta, mai bună», este convinsă Vera Munteanu, directoarea Centrului medicilor de familie Hânceşti, care este superioara asistentei.

Tatiana EŢCO