Alexandru Marin — 3/4 de secol trăite frumos

„Viaţa este scurtă şi trebuie să o trăieşti cinstit, modest, să-i respecţi pe cei din jur şi să-i ajuţi la momentul potrivit. Viaţa e frumoasă dacă o trăieşti frumos, cinstit, onest, devotat”, sunt principiile după care s-a condus pe parcursul întregii sale vieţi, adică 3 sferturi de secol, profesorul universitar, doctorul în ştiinţe tehnice, patriotul Alexandru Marin.

46 de ani din viaţa sa, profesorul Marin şi i-a dedicat pregătirii cadrelor naţionale inginereşti, care studiau în cadrul Universităţii Tehnice din Moldova (UTM). I-a învăţat nu doar ce înseamnă viitoarea lor meserie, ci le-a oferit şi mici lecţii de viaţă, de educaţie civică, de românism. Deşi a mai avut, pe alocuri, probleme din cauza convingerilor sale, acesta oricum rămâne pe poziţia sa, că universitatea nu este o instituţie apolitică şi că, în cadrul acesteia, profesorii trebuie să discute cu discipolii lor inclusiv despre capcanele istoriei, despre politică, despre lucrurile cotidiene.

„Cine să-i educe dacă nu noi?”

„Nu vorbim despre copii, la universitate vin deja maturi, au propriile opinii, dar uneori au nevoie de ajutor, ca să înţeleagă anumite lucruri, ca să ia anumite decizii. Cine să-i educe dacă nu noi? Mai bine să audă din stradă anumite informaţii?”, se întreabă retoric profesorul. „Mankurţi avem, slavă Domnului”, spune acesta cu aluzie la faptul că, deseori, „acţiunile” sale au fost discutate la şedinţele din cadrul UTM: ba că a abordat cu studenţii, în sala de studii, subiecte legate de politică, ba că a permis sau chiar a încurajat studenţii să participe la proteste.

Nu încearcă să ascundă că a fost membru de partid în perioada sovietică. „Atunci, îmi plăcea foarte mult în partid, pentru că puteai să spui orice credeai. Sigur că nu rămâneai nepedepsit pentru asta, dar nu riscai să rămâi fără lucru”. Pentru curajul său, care intra de multe ori în conflict cu interesele partidului, în 1972 era cât pe ce să fie exclus din rândurile comuniştilor. „Afară din partid!, striga secretarul de partid de la facultate”, îşi aminteşte Marin. „Am avut mare noroc că nu m-au dat afară, deoarece, dacă se întâmpla aşa, zburam imediat de la universitate”, spune el.

În partid cu propria opinie

În urma unui denunţ, 5 doctoranzi ai Universităţii Tehnice, trimişi prin diverse oraşe ale URSS, au fost învinuiţi de naţionalism şi se dorea excluderea lor din partid şi, automat, de la studii. Toate acestea se întâmplau după ce, în urma unei hotărâri a Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist „Cu privire la greşelile serioase şi neajunsurile în munca rectoratului Institutului Politehnic din Chişinău privind selectarea şi plasarea cadrelor”, deja fuseseră concediaţi câteva zeci de specialişti, copii victime ale deportărilor, persecutaţi şi după revenirea lor acasă. Astfel, în cadrul unei adunări de partid de la facultate, Alexandru Marin şi-a expus opinia faţă de acele acţiuni şi a susţinut public tinerii candidaţi în ştiinţe învinuiţi de naţionalism. Imediat a fost condamnat pentru că şi-a manifestat dezacordul faţă de partid. I s-a dat mustrare aspră şi risca să fie dat afară din partid şi de la serviciu.

De atunci, a trecut aproape jumătate de secol, timp în care, în cadrul aceleiaşi catedre, profesorul Marin a instruit mii de studenţi, a elaborat zeci de lucrări ştiinţifice şi a publicat, în calitate de director al unei edituri, sute de cărţi tehnice şi ştiinţifice în limba română. Pentru activitatea sa a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Tehnice din Iaşi, iar anul trecut, Institutul Biografic American l-a desemnat „Omul anului” pentru dedicare şi excelenţă.

Tatiana EŢCO