Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Ala Menşicov: "M-am dedat acestei…

Ala Menşicov: „M-am dedat acestei profesii total”

Întotdeauna şi-a dorit să joace teatru, însă drumul parcurs nu a fost deloc uşor. Astăzi, după ani de muncă, spune că se regăseşte, deseori, în fiecare din rolurile sale. Bucuria cea mare este fiul care i-a călcat pe urme, dar şi cursul de teatru, care i-a oferit un nou “rol” – cel de profesor.

Ala Menşicov, maestru în artă, şi-a început activitatea în 1985, imediat după ce a absolvit Şcoala Superioară de Artă Teatrală “Boris Şciukin” din Moscova. După zeci de roluri şi premii obţinute pe parcursul anilor, Ala Menşicov, în prezent, coordonează cursuri de teatru destinate toturor doritorilor. Visul său, legat de aceste cursuri, e să pună în scenă un spectacol cu aceşti actori amatori în toate rolurile.

Credeam că se răstoarnă cerul

Deşi recunoaşte că şi-a dorit dintotdeauna să facă parte din lumea actoriei, Ala Menşicov îşi aminteşte că nu i-a fost deloc simplu să fie admisă la facultate. “După admitere, a fost iarăşi un drum foarte greu, perioada în care am învăţat la Chişinău. Voiam atât de mult să reuşesc în această profesie, dar mereu mi se părea atât de grea, aveam impresia că n-o să ies în scenă vreodată, credeam că se răstoarnă cerul. Era un chin. Îmi doream foarte mult să fac teatru, dar, totodată, îmi părea că totul e greşit, că nu e cum trebuie”.

Când a plecat la Moscova, situaţia s-a schimbat. “Era exact ceea ce căutam. Mi-am dat seama că este un lucru atât de frumos, de plăcut şi de uşor”, spune ea. Deşi susţine că e pasionată în egală măsură de toate rolurile sale şi că la toate a trebuit să muncească la fel de mult, îşi aminteşte că atunci când era studentă la Şcoala “Şciukin”, trebuia să joace într-un vodevil. A fost un rol dificil, pentru că studenta de atunci nu se considera actriţă de comedie, ci mai curând de dramă. Vodevilul, însă, cere “uşurinţa corpului, elasticitate, fineţe, gestul e altul decât în alte genuri”, povesteşte actriţa.

Ala Menşicov recunoaşte că îi era foarte greu să se descuce la muzică, deoarece nu făcuse vreo şcoală de muzică anterior, spre deosebire de alţi colegi. “Nu puteam determina ritmul. Aveam o partitură cu sincopă, dar pentru un om care nu cântă, e dificil să simtă sincopa. E terminat”, spune maestrul în artă, bătând cu degetele ritmul sincopat la care a muncit enorm de mult pentru ca, în sfârşit, să-i reuşească.

Rareori într-un spectacol funcţionează totul

Pentru activitatea sa, Ala Menşicov a obţinut mai multe premii, printre care: Marele premiu pentru Cel mai Bun One-Man-Show Feminin, “Femeile lui Picasso. Jacqueline” (Festivalul Internaţional de Teatru GALA STAR, Bacău, România, 2006); Cel mai bun rol feminin, “Elisabeta I”, după Paul Foster (Gala Premiilor UNITEM, 2006); Cel mai bun rol feminin (Festivalului Internaţional de Teatru BITEI ‘94); Premiul II pentru “Agrişul” de A.P.Cehov, (Concursul declamatorilor “A. P. Cehov” Moscova, Federaţia Rusă, 1985) etc.

„Tu ştii că nu-i rău? Are de toate”

Ala Menşicov mărturiseşte că cel mai mult şi-a dorit să joace teatru şi “m-am dedat acestei profesii total”. Rolul care i-a rămas însă adânc în suflet este rolul reginei Margareta din “Regele moare”: “Foarte rar se întâmplă când într-un spectacol funcţionează totul: actorii, muzica, luminile, mizanscenele, regia”. Astăzi, actriţa îşi împărtăşeşte talentul cu tinerii ce frecventează cursurile de teatru. Cei care vin aici sunt conştienţi că nu vor deveni actori, dar o fac pentru a se descoperi şi pentru posibilitatea de a intra în pielea altcuiva.

Laurenţiu, fiul Alei Menşicov şi a lui Petru Vutcărău, este şi el actor. A luat această decizie fără să se consulte cu părinţii. Mai mult, nu le-a permis nici să-l pregătească pentru examene, iar după ce a intrat la facultate, le-a interzis să asiste la examenele ulterioare. Într-un final, a învins totuşi curiozitatea, dar şi grija maternă. După doi ani, actriţa a reuşit să intre în sală şi să-şi vadă fiul în scenă, evident fără învoirea acestuia. Revenită acasă, Ala Menşicov-mama şi-a sunat soţul, care era în deplasare, spunându-i entuziasmată: “Tu ştii că nu-i rău? Are de toate”.

Olga BULAT