Ai noştri – Campioni Mondiali: Încă 1600 de oameni ştiu unde se află R. Moldova

Guvernul n-a reuşit deocamdată să felicite sportivii întorşi de la Campionatul Mondial la Taekwon-do, care au înregistrat rezultate excepţionale. Reprezentanţii ţării noastre au adus acasă 17 medalii. Unii au reuşit să obţină mai multe medalii datorită faptului că au participat la diverse compartimente din cadrul Campionatului.

În perioada 6-13 august 2012 s-a desfăşurat Campionatul Mondial la Taekwon-do, versiunea International Taekwon-do Federation (ITF), care a avut loc în oraşul Ottawa (Canada). R. Moldova a fost reprezentată de 7 sportivi şi 2 antrenori. Unul dintre antrenori de asemenea a luat parte la competiţie, la categoria veterani.

Victoria a fost una dificilă

Septembrie nu este doar începutul unui nou an şcolar, ci şi începutul noilor antrenamente pentru sportivii care ne-au reprezentat ţara la Campionatul Mondial la Taekwon-do. Reveniţi acasă, ei au recunoscut că au nevoie de o mică vacanţă ca să-şi recapete forţele. Odihna lor însă nu a durat prea mult, deoarece campionii şi-au reluat programul de dinainte, şi asta pentru a se pregăti de competiţiile ulterioare, pentru Campionatul European din 2013 şi, bineînţeles, pentru Campionatul Mondial din 2014, care se va desfăşura în Italia.

Deşi sunt bucuroşi că au avut posibilitatea să demonstreze performanţele obţinute, sportivii recunosc faptul că nu le-a fost deloc uşor, ba chiar mai greu decât concurenţilor din alte ţări, numărul cărora depăşea cu mult numărul sportivilor noştri. Corneliu Bulat, antrenorul echipei, dar şi participant la categoria veterani, subliniază că „Argentina a fost reprezentată de 160 de participanţi, SUA – de 140, Canada – de 120, Rusia – de 60 etc. Fiecare compartiment a fost reprezentat de un alt membru al echipei, care se specializa anume în acest domeniu”. Astfel, în timp ce o parte a echipei participa la lupte, cealaltă se odihnea, apoi alţi concurenţi participau la spargeri ş.a.m.d.

Unicul gând era să nu întârzie

Echipa R. Moldova, însă, n-a fost atât de numeroasă, încât participanţii ei să aibă timp pentru odihnă. Aceştia şi-au arătat măiestria în toate domeniile, alergând de la o competiţie la alta, având, la acel moment, o singură îngrijorare – să nu întârzie, deoarece timp pentru alte gânduri nu era. Petru Cotoman, medalie de aur la compartimentul sparring, îşi aminteşte că „a fost destul de obositor şi chiar stresant, mai ales când îţi rămâne doar un minut ca să te prezinţi la următorul compartiment şi eşti anunţat la microfon că, dacă nu reuşeşti să te încadrezi în acest timp, eşti descalificat. Obosiţi, trebuia să fugim de la lupte la spargeri şi viceversa”.

Deşi a fost dificil, după cum o spun şi sportivii, pe de altă parte, campionul Petru Cotoman recunoaşte că „a fost o lecţie foarte bună, care ne-a dat, într-o oarecare măsură, mai multă încredere în forţele proprii, îndeosebi pentru că le-am reuşit pe toate”. Iurie Spătaru, antrenorul şi şeful delegaţiei din R. Moldova, subliniază munca depusă de fiecare sportiv în parte timp de doi ani de zile, dar mai ales în ajunul Campionatului, când „antrenamentele au avut loc zilnic, câte două ore dimineaţa şi câte două ore seara, cu excepţia duminicilor”, unicele zile libere din programul încărcat al sportivilor.

Victoria colegului este victoria echipei

Tinerii campioni, însă, nu se plâng, deoarece performanţele de care au dat dovadă se datorează inclusiv acestui regim rigid. Doar ultimele două săptămâni au fost puţin mai lejere, ceea ce le-a permis să-şi păstreze energia şi forţele pentru competiţie. Totodată, sportivii remarcă importanţa antrenorilor în pregătirea lor profesională. Rinat Pulcinschi, medalie de argint la compartimentul tehnică specială individuală, consideră că „relaţia dintre sportiv şi antrenor contează mult, la fel cum ar fi relaţia dintre elev şi profesor. Atunci când găseşti limbaj comună, vii cu plăcere la antrenamente şi depăşeşti mai uşor dificultăţile pe care le întâmpini. Pe de altă parte, antrenorul trebuie să fie şi un bun psiholog, ca să ştie cum să acţioneze în diverse situaţii”.

Antrenorii înşişi recunosc faptul că trebuie să stabilească o relaţie de încredere cu sportivul, iar atitudinea lor este uneori chiar una paternă, ceea ce ar însemna să-i mai tragă şi o „palmă”, ca să-l trezească atunci când face ceva incorect sau să-l strângă la piept pentru a-l susţine într-un moment de impas. Munca depusă de antrenori este apreciată de sportivi, mai ales pentru că o bună parte dintre ei antrenează deja copii şi cunosc efortul depus de antrenor din propria lor experienţă. Pe de altă parte, sportivii remarcă şi faptul că echipa trebuie să se conceapă ca un tot întreg, ceea ce ei au reuşit: „Echipa se califică precum un tot întreg şi se bucură pentru victoria colegului, care, pe de o parte, este şi victoria echipei per ansamblu”.

Mascota echipei

Sportivii noştri au fost plăcut surprinşi de felul în care au fost întâmpinaţi când au revenit acasă, dar şi petrecuţi în Canada, cu mult fast şi cu urări de bine. Simion Furdui, medalie de bronz la compartimentul sparring juniori, proba individuală, mărturiseşte că, „în astfel de momente, emoţiile te copleşesc. Ne felicita toată lumea. Trăirile din aceste clipe sunt de nedescris”. Corneliu Bulat, vorbind despre Simion, a ţinut să remarce că „nimeni nu s-a gândit că el va lua locul III anume la lupte, categoria grea la juniori. Am descoperit noi calităţi ale băiatului. El, de fapt, a şi fost cel care a luat prima medalie. Într-un fel, a dat startul”. La Campionaul Europei tot Simion a obţinut prima medalie. Colegii săi spun, mai în glumă, mai în serios, că, dacă va continua aşa, va deveni în curând „mascota echipei”.

Sportivii îşi amintesc cum, în final, s-a apropiat un canadian de ei şi i-a întrebat cum de pot lupta trei zile încontinuu: „It’s crazy” (Este o nebunie, n.r.). Concurenţii au dat dovadă de profesionalism nu doar în timpul competiţiilor, ci şi ulterior, când se apropiau să strângă mâna adversarului şi să-i ureze succes. „Vezi în ochii lui că e sincer, ceea ce vorbeşte despre un profesionalism de cel mai înalt nivel, când trebuie să poţi nu doar să câştigi, dar şi să ştii să pierzi cu demnitate şi să recunoşti victoria adversarului”, spune Corneliu Bulat. Această victorie este importantă şi ca o ulterioară colaborare cu sportivii din alte ţări. Mai mult, deja au început să vină apeluri telefonice de la Federaţiile de Taekwon-do de peste hotare cu invitaţii de a participa la competiţiile ce se desfăşoară la ei în ţară, dar şi cu dorinţa de a vizita R. Moldova în acelaşi scop.

Small country, big boys

Mai puţin plăcut însă a fost faptul că mulţi dintre concurenţi nu ştiau despre existenţa ţării noastre, întrebându-i pe reprezentanţii R. Moldova unde se află patria lor. Drept răspuns sportivii noştri le-au recomandat să studieze geografia. „După ce am învins Australia, Canada, SUA, am observat cum sportivii din aceste ţări intrau pe google map şi căutau R. Moldova, după care spuneau: „Small country, big boys” (Ţară mică, băieţi mari – trad. din engl., n.r.). E plăcut că acum încă 1600 de oameni de pe globul pământesc ştiu unde se află R. Moldova şi, fiind impresionaţi de ceea ce am arătat, transmit şi altora despre existenţa noastră”, spun campionii cu zâmbetul pe buze.

Cei nouă sportivi fac parte din Clubul Sportiv Central al Armatei. În total, ei au obţinut 17 medalii: două de aur, 14 de argint şi una de bronz. Guvernul R. Moldova încă n-a felicitat oficial campionii, însă antrenorul Iurie Spătaru spune că a primit un sunet, fiind anunţat că, în viitorul apropiat, sportivii urmează să fie invitaţii prim-ministrului: „Cu ce vom fi stimulaţi n-am nici cea mai vagă idee, însă pot spune cu certitudine că este pentru prima dată când R. Moldova înregistrează astfel de rezultate”. Totodată, Iurie Spătaru subliniază că, înainte de Campionatul Mondial de Taekwon-do, echipa a avut o întâlnire cu Vlad Filat, care le-a înmânat biletele la avion şi drapelul R. Moldova cu care au plecat în Canada.

Olga BULAT