Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   50 de ani la Spitalul…

50 de ani la Spitalul de Tuberculoză

242-tubicNelea Şvaleova îşi trăieşte ultimii 54 de ani din viaţă printre bolnavii de tuberculoză. Ea este asistentă medicală şi, chiar dacă s-a pensionat demult, nu se poate despărţi de pacienţii săi care spun despre ea că are puteri magice de vindecare. Am cunoscut-o într-un salon de spital, îngrijind bolnavii. A acceptat cu greu să discute pentru presă.

— E o boală molipsitoare. Cum e să vă trăiţi viaţa printre bolnavii de tuberculoză?

— Am muncit şi la Vorniceni, după care sunt aici, la Institutul de Ftiziopulmonologie „Chiril Draganiuc”. De altfel, am avut marea onoare să-l cunosc pe dl Chiril Draganiuc. A fost şeful uşa căruia nu era închisă niciodată.

— Ce le spuneţi bolnavilor, ca să vă creadă că se vor vindeca?

— Nicodată nu mă adresez la ei altfel decât cu numele mic: Maria, Ion, Ana sau Vasile. Nu este greu să ţii minte nişte nume. Aşa stabilesc realţii mai calde cu pacienţii noştri. Ştiu că e importantă şi o strângere de mână. E bine şi să te gândeşti la ei, mereu.

— Se întâmplă ca, fiind acasă, după schimb, să vă gândiţi la pacienţi?

— Deseori, mai ales atunci când avem pacienţi grei în secţie. Uneori mă trezesc noaptea cu gândul la ei. Telefonez în secţie, să văd cum dorm, să ştiu dacă nu cumva durerile sunt prea mari şi e nevoie de ceva în plus.

— Aici, la spital, sunt pacienţi de vârste diferite, având şi ocupaţii diferite. Cum e posibil ca tuberculoza să fie atât de răspândită chiar şi în condiţiile în care medicina a avansat mult?

— Medicina a avansat, dar imunitatea oamenilor se reduce. De altfel, şi numărul îmbolnăvirilor de tuberculoză este în scădere, deşi afectează şi persoane care au un mod sănătos de viaţă. Avem internate la spital persoane care nu fumează, nu consumă alcool. Tineri care au condiţii bune de trai. Revin la ideea imunităţii. Cred că reducerea ei e cauza principală a acestor îmbolnăviri inadecvate. Este complicat atunci când bolnavii vin cu întârziere la tratament.

— Din ce cauză se întâmplă acest lucru?

— Pentru că, deseori, diagnosticarea este dificilă. Unii medici, de prin raioane, ezită să-i trimită pe pacienţi la centrele de diagnosticare din Chişinău, care sunt mult mai bine utilate. Îi ţin acolo, indicând uneori un diagnostic greşit. Şi tratamentul, în consecinţă, este nepotrivit. Aşa se pierde din timp. Puţini cunosc astăzi că tuberculoza este mult mai răspândită decât pare. Bacilul Koch afectează nu doar plămânii, ci şi coloana vertebrală, şi organele interne, şi ochii. În aceste condiţii cei responsabili de diagnosticare trebuie să fie foarte atenţi. Pacienţii trebuie să cunoască faptul că cei afectaţi de tuberculoză beneficiază de tratament gratuit. O regulă generală, pentru toţi cei care suferă, dar şi pentru persoanele care au grijă de ei – boala nu ţi se pare grea, când oamenii din jurul tău sunt cu bun simţ.

— Care e cel mai mare defect al oamenilor, astăzi?

— Cred că invidia. Eu mă bucur că nu sunt afectată de acestă calitate urâtă. De fapt, ca să nu mint, trebuie să recunosc că, întotdeauna am fost invidioasă pe cei care au mame. Eu am crescut practic fără mamă. Am suferit mult din această cauză. Ori de câte ori întâlneam familii în care copiii aveau mame, mă gândeam cu un fel de invidie şi cu dor de mama mea care a plecta prea devreme la Domnul.

— Vă mulţumim.